cum mai multa vreme am cunoscut o persoana care coordona activitatea multa si complicata a unei firme. Firma care nu ii apartinea (era doar angajat acolo) si care producea multi bani. Persoana respectiva era o adevarata comoara pentru patronul firmei, pe care il imbogatea putin cate putin in fiecare luna.
La un moment dat a incoltit, fireste si ideea "ce-ar fi daca as face asta pentru mine?" Asa ca, intr-o buna zi si-a dat demisia si s-a apucat sa faca acel business pe cont propriu. N-am sa lungesc prea mult povestea, varianta scurta este ca nu a mers. Toata agenda plina cu numere de telefon esentiale, toata experienta organizatorica acumulata in ani nu au fost suficiente pentru a face acelasi lucru pe cont propriu. Aparent lipsea ceva.
Si nu, nu erau banii.
Mi-am adus aminte de aceasta poveste de (in)succes citind despre un studiu publicat in "Personality and Social Psychology Bulletin" care concluzioneaza ca (ne) este mai usor sa rezolvam problemele altora. Nu-i asa ca vi se pare cunoscut? Ca este usor sa dam sfaturi altora? 
In studiul respectiv celor 137 de participanti, studenti, li s-a cerut sa se imagineze fie pe ei insisi fie pe un strain blocati intr-un turn si sa se gandeasca la o cale de iesire folosind doar o funie care nu atingea pamantul.
Dintre studentii care si-au imaginat un strain avand problema respectiva 66% au gasit o solutie rezonabila, aceea de a desface funia mai groasa in doua funii mai subtiri si de a le lega intre ele.
Dintre studentii care s-au imaginat pe ei insisi ca avand problema respectiva
doar 48% s-au gandit la aceasta solutie.
Hmm. 66% vs. 48%. Suficient de mare diferenta ca sa ne puna un pic pe ganduri.
Psihologul Evan Polman, unul dintre autorii acestui studiu concluzioneaza ca daca ne-am imagina ca problemele noastre ar apartine unei alte persoane am gasi mai usor solutii la ele. Un mic efort de imaginatie, cum ar veni.
Si eu cred acelasi lucru. Cred ca de foarte multe ori un pas lateral din problema in care ne simtim blocati ca intr-un turn unde avem la dispozitie doar o funie mult prea scurta ne-ar putea ajuta sa "prelungim funia".
Imi pare rau ca persoana de care va spuneam la inceputul postului a iesit de mult de pe radarul meu. Mi-ar fi placut sa pot sa ii povestesc despre acest studiu.
Era o persoana inteligenta si sunt convins ca ar fi inteles.
Si poate ca data viitoare cand va simtiti blocati intr-o anumita situatie ati putea face un mic exercitiu de imaginatie si v-ati intreba ce ar putea face o alta persoana aflata in acea situatie. Rezultatul s-ar putea sa va surprinda...
Sfaturi pentru cine le cere
Pai normal ca ar fi bine sa dai sfaturi celor care le cer ! Cine stie , poate ca intr-o zi vei putea sa-ti dai propriile sfaturi !
Trebuie mentionat ca daca pui la treaba numai rationalul e mult mai usor decat sa faci sa conlucreze rationalul cu irationalul si sa mai si iese treaba buna !
Parerea mea !
Cu drag
este mai dificil sa fim rationali cind vine vorba de noi insine
Da, se pare ca este mai dificil sa fim rationali cind vine vorba de noi insine.
Fie supraapreciem pericolele, fie ne subestimam capacitatile.
Evaluarile pe care le facem sunt adesea distorsionate de ceea ce Aaron Beck numea "ganduri automate"...
re: Fie supraapreciem pericolele, fie ne subestimam capacitatile
da, cam asa...
re:"prelungim funia".
Citind postul tau Victor m-am gandit la mine...un pic la situatia mea.POate a fost un pic egoism sa ma gandesc la mine.Dar na lasam asa. Toata lumea imi zice fa aia...dar nimeni nu intelege ca de fapt nu e chiar asa usor.Ca anumite probleme nu se rezolva peste noapte,ca uneori e nevoie de timp, e nevoie sa treci prin anumite etape in viata pt a depasi o situatie.Sper sa nu fiu egoista gandindu-ma la mine dar asa vad problema acum cand sunt presata de cei apropiati mie.
sfaturi...
Acum se explica de ce sintem asa de buni la dat sfaturi altora dar nu ne vedem pe noi in postura de a aplica acele sfaturi.
Mai grav e cind persoana "sfatuitoare" se supara cind nu este ascultata....
Post new comment