Cat de mult trecut contine "acum"-ul vostru?
a psihoterapeut vorbesc foarte des despre "acum si aici". Vorba unei reclame, prietenii stiu de ce. Uneori imi place insa sa imi aduc aminte ca "tehnic" vorbind traim cu totii tot timpul in trecut.
Cu cel putin 80 de milisecunde, de cat are nevoie creierul nostru sa 'asambleze' din informatiile pe care le primeste de la organele de simt senzatia de "acum".
Ok, o sa spuneti ca este vorba in cazul acesta de un "trecut imediat" si ca este o distinctie irelevanta intre trecut si prezent pentru sarcinile de zi cu zi.
Poate. Pentru mine insa este o buna ocazie sa imi aduc aminte ca trecutul nu este ceva mort/static/inghetat/definitiv ci ceva ce este negociat/resemnificat/rearanjat tot timpul. Si nu neaparat intr-un sens orwellian, in care cine controleaza trecutul controleaza viitorul, nu as vrea sa vorbim despre o ipotetica psihoterapie orwelliana 
Ci intr-un sens in care granita intre trecut si prezent este foarte fluida, in care cele doua se intrepatrund si in care atunci cand spunem "acum" aceasta contine si ceva trecut...
Imi intreb des clientii in cabinet "cum te simti acum?" Multi sunt surprinsi de intrebare si se gandesc imediat la un "acum" generic, la actuala perioada din viata lor. Aha. Deci au capacitatea de a se vedea pe ei insisi intr-un "acum" care contine prezent si ceva trecut. Sensul intrebarii mele este insa acum-ul imediat, cel in timp real si de aici o buna ocazie sa discutam despre cat de mult trecut contine acum-ul fiecaruia dintre noi.
De cateva zile m-am intors din vacanta. Zgomotele, formele, culorile, texturile din vacanta sunt inca foarte vii in mine. Este suficient sa inchid ochii si le pot evoca fara efort pe toate. Fac parte toate acestea din trecutul meu sau sau dintr-un prezent mai larg?
Imi place sa compar prezentul si trecutul cu un sertar cu o compartimentare foarte fluida. Unii au foarte clar delimitata prima parte a sertarului, mica si precisa. Altii utilizeaza un sertar relaxat in care se amesteca lucrurile de folosinta imediata cu cele folosite mai rar. Cred ca tine de evolutia personala, preferinte si antrenament.
Si acum, dupa aceasta lunga paranteza (sper ca nu v-am plictisit prea tare) as vrea sa ajung la intrebarea pe care voiam sa v-o pun de fapt in acest posting:
cat de mult trecut contine "acum"-ul vostru?
Trackback URL for this post:
O intrebare pe saptamana
Intreaba un psiholog
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
Comentarii recente
- re: acelasi principiu ca psihodrama?
6 hours 16 min ago - sandplay..
6 hours 24 min ago - Decizii
18 hours 26 min ago - Fanteziile sunt, ok
18 hours 43 min ago - Bietii oameni
18 hours 45 min ago - un refuz inseamna ca e pe drumul cel bun?
19 hours 17 min ago - Mie imi place sa conduc
19 hours 54 min ago - Ai grija!
22 hours 27 min ago - fii tare
22 hours 38 min ago - as vrea un sfat
1 day 53 min ago
Biblioteca de psihoterapie
 |
 |
Publicat pe prima pagina in ultimele 7 zile
- Neurobiologia procesului Terapeutic in Sandplay Therapy
- [video] Simona Sora: "Nevroza Balcanica"
- Strainatatea asta ... sau tara asta ...
- Cand eram copil am sarutat un bebelus
- Am luat-o razna?
- M-am atasat prea tare/repede
- [video] Vasile Dem. Zamfirescu: "Nevroza Balcanica"
- cum sa fac fata unei sot care se lasa influentat de familia lui impotriva mea?
- Intalnirile pe internet sau cum s-a transformat peste noapte Alba ca zapada in Muma Padurii
- Mi-as dori mult sa imi fac prieteni noi dar nu stiu de unde ar trebui sa incep
- simt ca viata mea e inutila chiar daca am cateva realizari pana acum
- cum sa ajut o persoana aflata in depresie care se gandeste la sinucidere?
- de cand am intrat la liceu nu ma pot adapta
- Ma credeam o persoana cu suflet bun dar oare m-am inselat?
- Simt ca de multe ori o pune pe sora lui inaintea mea
- [video] Vasile Dem Zamfirescu: "Ce ai visat azi noapte?" (2)
Blog'n roll
Anunturi parteneri web
acum-ul meu
dupa parerea mea trecutul ar trebui sa stea colo unde este el.pe mine ma invadeaza trecutul numai in anumite momente ,similare cu altele din trecut,momente care au ramas cumva nerezolvate .si cu cat rezolv din ele cu atat dispar si ma invadeaza din ce in ce mai rar.pot zice ca in sfarsit e liniste si pace la mine in cap(nu am terminat cu "rezolvarile")pt ca inainte era f mare galagie si agitatie.milioane de ganduri pe secunda imi umblau prin creier,era chiar obositor ,ma rugam sa se termine odata si sa se faca liniste sau sa-mi dea cineva un pistol sa-mi dau o gaura in cap si sa iasa afara tot!.acum nu vreau decat sa multumesc ca cineva a inventat candva psihoterapia si psihiatria si ca am norocul sa ma pot folosi de ele.
Acum-ul tau: La multi ani!
Nu stiu cit trecut contine prezentul tau, dar stiu ca azi este ziua ta.
La multi ani!
Cu un echilibru intre trecut si prezent, care sa inlesneasca un viitor armonios, colorat. Cite putin din toate pentru fiecare experienta unica.
De nuevo: La multi ani!
Sweet child in time, you`ll see the line..Line that`s drawn between good and bad...(restul ii las pe maestri sa zica)
http://www.youtube.com/watch?v=PfAWReBmxEs
P.S. On topic: Acum-ul meu e marcat covirsitor de trecut.
re: cit trecut contine prezentul tau
prezentul meu contine de multe ori mai mult trecut decat mi-as dori dar am o strategie anti-fantome activa pe care o imbunatatesc pe zi ce trece, ceea ce iti doresc si tie.
Multumesc pentru urari!
Relativitatea timpului
Pai unde erai cand puneam eu intrebarile aceste si mi se punea caus la gura ?
Si pe langa timpul necesar recompunerii imaginilor si interpretarii lor mai pune si timpul necesar transmiterii lor ( da ? , lumina , sunetul au o anumita viteza ), celalat la fel trebuie sa recepteze , sa decodifice , sa interpreteze ...
Imi place imaginea din Zorba Grecul in care compara oamenii cu niste omizi care rontaie linistiti pe frunza si cand ajung la marginea ei si vad haul in fata se retrag speriati .
Citeste teoria relativitatii de Einstein si acolo vei vedea ca timpul nu este nici pe departe liniar ci se concentreaza pe axa actiunii , mai exista si tunele de tip gaura-de-vierme care ar face legatura cu alte universuri de tip timp-spatiu . Oricum spatiul este multidimensional si informational , cine nu stie celebra formula e=mc2 ? Dualitatea corpuscul-unda e dovedita de mult ! Faptul ca tot ce exista are si o caracteristica materiala cat si una de unda sau informationala e stiut , si sunt celebre experimentele in care rezultatele erau influentate de asteptarile celor care executau experimentul. Asta in ce priveste lumea stiintifica.
Gnosticii stiau de mult cum poate fi influentat viitorul oricarui om . Orice novice iti va explica cum se materializeaza orice vrei prin Calea Inimii ( focalizezi prin sentiment , vointa , gand ). Trebuie sa "emiti" corect si " Universul " iti va raspunde prin faptul ca te va plasa acolo unde intregesti vibratia macro .
Altfel spus orice gandesti ai dreptate !
Oricum , parerea mea e ca ar trebui sa invatam cum sa ne detasam de turuiala gandurilor si vom fi uimiti de faptul ca ne conditionam ' viitorul apropiat ' de predispozitia sufleteasca ( campul informational ) si cu asta bineinteles si viitorul care ' sta sa vina ' , iar " acum " este o singura fateta fara inteles daca nu completam tot sistemul cu " trecut-viitor imediat " (
termenii imi apartin ) predispozitie sufleteasca . Si daca traiesti doar in " acum " te autodistrugi ( e ca si cum ai calatori cu aceeasi viteza a luminii/ sunetului , fara sa sari de bariera )
Si bineinteles ca am sa-l evoc pe Eminescu :
" Icoana stelei ce-a murit,
Incet pe cer se suie ,
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o zarim si nu e ! "
Cu drag
Nu ma mai pot gandi nici macar la "acum-ul meu
Nu ma mai pot gandi nici macar la "acum-ul meu"
Dupa un doliu prelungit,dureros,am devenit o persoana ciudata,salbatica,raspund dur cand sunt ranita.Nu mai pot gandi rational,nu ma pot concentra,nu pot sa sterg durerea,desi imi doresc sa redevin persoana cea dinainte.
Nu pot dragii mei,in creierul meu se produc atatea conexiuni,nu ma pot concentra doar la un singur lucru.am fost la munte in speranta ca imi voi gasi linistea,care imi este necesara ptr.cariera,nu vreau sa cedez,stiu ca am nevoie de specialist ptr a ordona dezordinea pe care o am in creierul meu,m-am intors de acolo la fel.
Pana o sa ma prezint la medic,oare ma voi pierde in hatisul din capul meu????
Vreau sa ma gandesc si eu ca toata lumea la "acum"
Opinia mea
Am sa incerc sa-mi exprim opinia strict legata de intrebarea/titlu.
Nu exista separare intre trecut si prezent, nu sunt doua lucruri diferite, desi gandirea populara le separa pe cele doua...fenomene/experiente si le transforma in concepte, intr-o forma liniara si separate intre ele: trecutul este acolo undeva in spate iar prezentul este acum(si eventual viitorul care este undeva inainte, in fata si la care trebuie sa ajung)
Ei bine, oricat de putin am vrea sau am putea recunoaste, acum-ul nostru este format in totalitate din trecut. Tot ce stim acum, tot ce suntem acum, felul in care privim acum viata, valori, sentimente, etc este cumulul si rezultatul de informatii acumulate de la...inceputul trecutului pana in momentul prezent.
Ce insemna de fapt acel "acum"? Eu cred ca se refera la modul in care experimentam viata in prezent, iar modul in care experimentam viata in prezent este rezultatul modelelor mentale.
Ce sunt modelele mentale? sunt "lentilele" prin care vedem lumea. Acestea se formeaza prin experiente(ni le formam automat) de cand suntem foarte mici. Modelele mentale sunt importante pt ca datorita lor ne putem forma opinii, judecati, evaluari si interpretari despre ce este lumea si cum functioneaza ea, la fel si despre mine ca persoana.
- modelele mentale, cele prin care filtram tot ce experimetam sau observam si astfel ne anima tot ceea ce simtim si implicit gandirea.
- modelele mentale sunt formate din experientele avute, istoria personala, educatie, mediu si statut social, sanatate, sefi, prieteni, etc.
Gandirea este produsul modelelor mentale asa cum comportamentul si ceea ce simtim sunt rezultatul gandirii.
Ca o concluzie, nu ar putea exista "acum-ul" fara trecut, ce se intampla "acum" este o manifestare, o expresie a trecutului, a tot ceea ce am acumulat si experiemtat pana in prezent, este bagajul(sau poate mai bine busola) pe care l-am acumulat de-a lungul timpului si din care extragem constat lucruri pentru a le folosi (gandire, emotii, sentimente).
Separat de mica argumentare vreau sa adaug alte doua intrebari din aceasi categorie cu intebarea subiectului, intrebarile sunt:
1) cum sa traiesti cand esti condus de trecut? si
2) cum sa lasi trecutul care te-a creat?
Vipassana
Referitor la cele doua intrebari pe care le-ai pus raspunsul meu este : prin exercitii repetitive urmate dupa un plan stabilit . Precizez ca NU am licenta de psihologie si raspunsurile mele pot parea transante pentru unele persoane ( desi chiar nu e intentia mea sa supar pe nimeni ...) Si nici macar nu e original ! ( De orice religie ai fi ideea e cam tot aceesi : " Te lepezi de pacat ? Ma lepad ! " )
Ar fi bine sa faci o incursiune in trecutul tau , sa definesti tot ce te doare si sa " faci pace cu tine " , poate si simbolic daca nu ai un mentor care sa te conduca pe calea spirituala ( un preot , un psiholog , un prieten , un maestru , etc ) . Dupa ce ai iertat copilul dintine si i-ai dat iubirea de care a vea nevoie si intelegerea poti porni la drum . Cu siguranta iti vei propune un model de urmat si vei face exercitii marunte care repetate te vor ajuta sa ajungi cat mai mult la forma pe care ti-ai propus-o . Bine , pot mentiona ca exista si scurtaturi de genul hipnoza regresiva sau alte metode , dar asta presupune interventia as spune " agresiva " a celui care intervine asupra ta .
Nu mai am link-ul de pe you tube cu un film de aproape o ora despre Vipassana . Aceasta este o metoda care s-a aplicat si pe cei mai inraiti detinuti dintr-o inchisoare aglomerata din Mumbay ( fost Bombay din India ). Rezultatele au fost surprinzatoare si relevante . Practicantii de Vipassana stateau doua zile si incercau sa nu se gandeasca la nimic doar trebuiau sa devina atenti la senzatiile fizice ale corpului . Dupa doua zile deprindeau antrenamentul sa reduca volumul vorbariei interne . Deveneau constienti ca inainte de a emite in gand o anumita sentinta de fapt era un sentiment care le dicta ce sa gandeasca . Ei , cand deveneau constienti si de acest sentiment puteau sa-l modifice dupa cum vroiau . Si din criminali inraiti deveneau alte persoane . Bine , mai erau si alte exercitii care erau facute sub indrumarea unui maestru . Ideea e ca se poate , doar tu trebuie sa alegi calea pe care s-o urmezi pentru a deveni alt om.
Cu drag
reply
Daca inteleg bine, mesajul tau a fost un raspuns la postarea mea initiala iar prin mesajul tau ai incercat sa-mi raspunzi la cele doua intrebari, penrtu care nu pot decat sa-ti multumesc doar ca...cred ca s-a produs o mica confuzie si ma gandesc ca trebuia sa subliniez mai clar: acele doua intrebari nu-mi sunt specifice, nu imi reprezinta trecutul sau o lupta cu trecutul in prezent, sunt doua intrebari care mi s-au parut interesante din momentul in care le-am descoperit iar cu ocazia postului lui Victor, mi s-a parut potrivit sa dezvolt intr-un fel subiectul lui adaugand cele doua intrebari, cred eu, din aceasi categorie si eventual sa le discutam aici. Oricum ar fi, iti multumesc ...cu drag
si apreciez intentia buna.
Pe data viitoare.
reply
Daca inteleg bine, mesajul tau a fost un raspuns la postarea mea initiala iar prin mesajul tau ai incercat sa-mi raspunzi la cele doua intrebari, penrtu care nu pot decat sa-ti multumesc doar ca...cred ca s-a produs o mica confuzie si ma gandesc ca trebuia sa subliniez mai clar: acele doua intrebari nu-mi sunt specifice, nu imi reprezinta trecutul sau o lupta cu trecutul, sunt doua intrebari care mi s-au parut interesante din momentul in care le-am descoperit iar cu ocazia postului lui Victor, mi s-a parut potrivit sa dezvolt intr-un fel subiectul adaugand alte doua intrebari din aceasi categorie si eventual sa le discutam aici. Oricum ar fi, iti multumesc ...cu drag
si apreciez intentia buna.
Pe data viitoare.
re: acum-ul nostru este format in totalitate din trecut
Multumesc Andrei pentru comentariu.
Am sa incerc sa iti raspund la cele doua intrebari impreuna. Eu personal cred toti reusim sa traim/sa facem pace cu trecutul nostru si sa facem schimbari mai mari sau mici practicand un anumit decupaj.
As glumi putin spunand ca trecutul in sine este o arta a decupajului. Din totalul de experiente si intamplari pe care le-am trait le alegem pe cele care ni se potrivesc si le conectam intr-un anumit fel, dandu-le o o forma coerenta (pe care deseori o confundam cu Realitatea, dar asta e alta poveste
).
Cand aceasta forma coerenta incepe sa ne dezavantajeze cautam in sacul cu amintiri alte puncte pe care eventual le reconectam uite asa am reusit sa facem pace cu trecutul.
De fapt am reusit sa facem pace cu propria noastra interpretare despre trecut...
acum-ul meu
EU una m-am mai gandit asa in treacat la asta uneori. Poate pt ca -posibil sa fie o "regula" a terapeutilor-cand faceam terapie de multe ori eram intrebata "cum te simti acum?" Starea de acum facea referire la evenimentele din trecut,deci cumva traiam prin trecut.Fie un trecut apropiat fie unul mai putin apropiat.
Acum-ul meu contine mult trecut...pt ca trecutul a ajuns sa imi guverneze cumva viata.Pt ca eu trebuie sa stau sa analizez,toate prostiile care trec prin viata mea si automat ma raportez la evenimente din trecut,si descopar o nemultumire profunda.
O fi bine....o fi rau? Nu stiu...poate pe termen lung o sa imi fie bine...dar pe termen scurt e al dracului de rau.
De fapt sunt atat de captiva in trecut,incat as schimba 99% din actiunile mele petrecute in trecut....oare de ce?
Post new comment