Intotdeauna, cand plec de acasa verific daca am inchis gazul, lumina, apa. Un obicei vechi dobandit in copilarie.
Imi aduc aminte si acum cand eram intrebat daca am verificat toate aceste lucruri inainte sa plec de acasa.
Cand plec intr-o calatorie procedez la fel, verific daca am la mine lucrurile importante, actele, banii, incarcatoarele pentru telefoane si tot asa. Lista mea e mai lunga pentru ca am multe gadgeturi de care (inca) nu ma pot dispensa. Dupa ce calatoria a inceput deja apare si gandul parazit si deranjant "oare am uitat ceva?". Sau "parca n-am vazut incarcatorul foto".
Este momentul in care as avea nevoie de asigurari (de fapt, de reasigurari) ca totul este in ordine. Nu e nimic in neregula cu dorinta de asigurari insa asigurarile costa. Si in lumea reala (aveti CASCO?
) si atunci cand vrem sa cautam pe strada in bagaje. Ati incercat vreodata sa desfaceti o valiza plina pe strada? Eventual cand ninge. 
Nu ma suspectez de vreo tulburare obsesiv-compulsiva (desi, evident, sunt subiectiv aici, poate ar fi bine sa ma consult cu vreun coleg
) si consider ca nevoia mea de reasigurare ca am luat la mine lucrurile importante sau ca am incuiat usa de la intrare se incadreaza in limitele normalului.
Ma deranjeaza insa uneori ca nevoia de (re)asigurare este atat de puternica. Deranjant de puternica. Suficient de puternica incat sa declanseze o adevarata "negociere" intre mintea mea rationala, care stie ca a incuiat usa de la intrare si nevoia de (re)asigurare, care nu se lasa deloc convinsa de argumentele rationale. Va suna cunoscut? Ati avut vreodata experienta aceasta?
Nevoia de (re)asigurare este puternica pentru ca provine de la una dintre cele mai vechi parti ale mintii noastre, cea responsabila de supravietuire. Putem sa ii spunem metaforic "creierul reptilian". Este o nevoie normala pana la un punct. Asta n-o face mai putin deranjanta.
Ce facem cu ea? Pentru ca de la nevoia de reasigurare pana la un comportament de reasigurare este doar un pas. Si odata inchegat un comportament vom avea doi adversari in loc de unul singur. Nevoia deranjanta PLUS comportamentul deranjant.
Solutia este oarecum contraintuitiva si simpla: nu cultivam comportamentul indezirabil. Nu hranim nevoia de reasigurare.
La mine functioneaza. De multa vreme sunt mai putin ingrijorat de usa de la intrare si de incarcatorul foto cand plec de acasa.
La voi functioneaza? 
Post new comment