Batranii au o viata buna

Exista mai multe teorii cu care psihologii incearca sa explice de ce persoanele mai in varsta tind sa fie mai fericite decat "omologii" lor mai tineri. Spun "omologi" gandindu-ma la acelasi nivel de educatie, categorie socio-profesionala, etc.

Una din teoriile la indemana este aceea ca principalul rol in 'fericirea' batranilor il joaca procesele cognitive, mai precis decupajul cognitiv al experientelor pozitive si ignorarea celor negative. In acest fel batranii ar obtine un (mai) bun echilibru emotional si ar vedea viata mai in roz decat cei mai tineri.

Mie mi se pare o teorie simpla si buna.

Acum cativa ani stateam undeva in Bucuresti la o terasa injurand caldura criminala cand pe langa masa mea a trecut o batranica vizibil obosita de caldura. Am invitat-o sa stea pe un scaun sa isi revina, i-am dat un pahar cu apa si am stat putin de vorba. Ma asteptam ca batrana sa mi se planga de canicula, artrita sau pensia mica. Spre uimirea mea batrana mi-a povestit ca ea are o viata buna.

Imi spunea ca a avut un var celebru, pe Victor Babes (da, acel Victor Babes ), ca a crescut intr-o familie instarita, iar apoi comunistii le-au luat tot si le-au stricat tuturor vietile. "Dar m-am casatorit devreme, am avut un sot bun si am avut o viata buna"

Avea niste flori in mana si mi-a spus ca merge la mormantul fiului ei. Spunea asta cu impacare si seninatate, adaugand multumita "Dar nepotul meu e bine, sanatos si ne vedem des. Da, am avut o viata buna".

Mi-a multumit pentru apa si conversatie si a plecat mai departe prin canicula ingrozitoare. Am stat de vorba cu ea doar 10 minute dar mi-o aduc aminte si acum.

O vreme dupa aceasta conversatie de cate ori ma trezeam ca sunt tentat sa ma plang de ceva, de manelistii din blocul meu sau de canicula sau de claxoanele fara numar dintr-un oras aglomerat si murdar imi aduceam aminte de batranica pe care o cunoscusem atunci si mi se facea jena sa mai ma plang.

Pana la urma poate ca a avea o viata buna, dupa cum se exprima doamna in varsta pe care o cunoscusem la terasa este o alegere personala (prin decupajul cognitiv) si mai putin o sansa, ceva ce vine din exteriorul nostru.

Alegem sa avem o viata buna nu doar prin deciziile pe care le luam ci si prin 'simplul' fapt ca ne consideram viata pe care o avem deja ca fiind buna.

Voi ati putea sa va descrieti viata de pana acum ca fiind o viata buna? Eu unul ma straduiesc.