Congresul National de Psihiatrie, cateva impresii

Am cam lasat-o balta cu ideea mea de liveblogging, am decis ca it's not my cup of tea. E complicat sa stai cu laptopul in brate si sa notezi din ideile speakerului. E si mai complicat sa le adaugi contracronometru pe ale tale. Iar cand daca prezentarea devine prea plicticoasa si faci liveblogging e greu sa admiti ca te-ai plictisit si ca te-ai mai plimba un pic pe holuri. Iar editarile ulterioare nu mai seamana cu "live"-ul, asa ca...ramanem la blogging simplu.

In a doua zi de congres cand am ajuns de dimineata la intrarea laterala la Palatul Parlamentului taximetristul meu s-a strecurat cu greu pe poarta unde jandarmul (sau spp-istul, ca eu nu prea ii deosebesc) discuta cu gesturi ample si dramatice cu un domn care vorbea engleza. Probabil ca bietul domn nimerise un jandarm care facuse scoala de jandarmi la grupa de franceza. M-am gandit o milisecunda sa opresc si sa il ajut in conversatie insa graba a invins si am mers mai departe.

L-am vazut in oglinda pe domnul cu engleza care urca pe jos, cu doua valize dealul artificial de la intrarea Palatului Parlamentului. M-am simtit un pic vinovat, as fi putut sa il iau cu mine.

Am ajuns in sala de conferinte, m-am instalat confortabil, mi-am pregatit camera si microfonul iar lectorul s-a dovedit a fi...interlocutorul de mai devreme al jandarmului. Asa ca sentimentul de vinovatie a revenit in forta

Dupa prezentare am mai dat o raita pe la standurile pharma La unul dintre ele lumea isi facea pe rand poze cu Sebastian Papaiani, imbracat frumos, in constum, sfatos (nush' ce sfaturi dadea Sebastian Papaiani, ca n-am zabovit).

Am asistat apoi la o prezentare interesanta chiar si pentru un ne-medic ca mine despre utilizarea Olanzapinei, prezentare insotita de o scurta prezentare de caz. Concisa, cu detaliile cazului bine structurate. Speakerul a inceput prin a da detalii despre micul spital de provincie (Szeged) in care lucreaza, numar de paturi, numar mediu de zile de spitalizare. Probabil importante pentru economia cazului.

O idee din prezentare care mi-a atras atentia (si m-am gandit imediat ca poate nu ar fi bine sa o 'dezvolt' aici, pe blog, dar nu ma pot abtine) a fost aceea ca la persoanele cu schizofrenie cele care sunt orientate religios (dinainte de declansarea bolii) lucrurile merg mai prost in evolutia bolii. Gata cu ideea, nu mai o agit, o las asa. Nu sariti pe mine, n-am zis nimic rau, nu e ideea mea, luati-va de dl. Kalman (speakerul), el a zis-o, Doamne ajuta!

O alta idee care mi-a atras atentia a fost aceea ca persoanele care au ca efect secundar nedorit de la tratamentul cu Olanzapina cresterea in greutate raspund mai bine la tratament decat ceilalti.

In final, o sesiune de intrebari usor atipica. Un domn din sala punea lectorului intrebari in maghiara, le traducea apoi in romana celor din sala care stateau mai prost cu maghiara iar invitatul raspundea publicului in engleza. Un pic cam ciudat dar a functionat.

In ultima zi, sambata, o parte din expozanti nu au mai venit iar o alta parte au disparut foarte repede. Era plin de mese goale care contineau doar cateva prospecte.

Am participat la o prezentare cu tema "Sexologie si Psihiatrie" unde a fost invitat sa vorbeasca si un psiholog, Augustin Cambosie. Cred ca Augustin Cambosie a fost singurul psiholog invitat congres. N-am o explicatie pentru asta, pot sa imi dau doar cu presupusul. Banuiesc ca traim intr-o lume prea mica ca sa contina orgolii atat de mari. O problema de continere cum ar veni.

Prezentarile despre sexologie interesante (desi pe modelul mioritic-monoton cu speakerul "mufat" ca anexa la un slideshow), continand o multime de informatii exotice despre sex(ualitate). Mai putin prezentarea lui Augustin, care a vorbit liber, fara inhibitii si fara slideshow.

M-as bucura daca la editia viitoare s-ar vorbi cate ceva si despre psihoterapie. Cumva sa se justifice numele de "Asociatia Romana de Psihiatrie si Psihoterapie". Hai baieti, hai sa ne concentram, ca se poate! M-as bucura daca la editia viitoare a Congresului de Psihiatrie ar fi invitati mai multi psihologi, pentru ca unii dintre ei cu siguranta au despre ce sa vorbeasca. Iar daca editia viitoare a Congresului de Psihiatrie ar avea si credite pentru participantii psihologi probabil ca deja m-as simti ca in Matrix.

Am incercat sa surprind un pic atmosfera congresului sub forma de fotografii, probabil le-ati vazut deja pe unele in galeria foto. Ma opresc la 100, e un numar frumos.

Ca sa sumarizez mie mi-a placut Congresul de Psihiatrie, a avut multa culoare, si la propriu si la figurat.

Felicitari organizatorilor pentru organizarea excelenta. Si sper sa ne vedem si la editia viitoare.