Una dintre intrebarile pe care psihoterapeutii le pun clientilor lor cu mare placere (in diferite variante) este "care este cea mai mare frica pe care o ai? care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla?".
Ok, cu totii stim ca "cel mai rau lucru imaginabil" nu se va intampla niciodata, sansele ca sa se intample acel "cel mai rau scenariu posibil" de regula sunt comparabile cu a castiga potul la loto. Nesemnificative adica.
Cu toate acestea toti avem undeva un "cel mai rau scenariu posibil" la indemana pentru a ne justifica anxietatile, gelozia, spalatul compulsiv pe maini sau ritualuri inutile si consumatoare de energie.
Desensibilizarea sistematica are si ea limitele ei iar abordarea cognitivista arata din pacate de multe ori ca un inutil ping-pong verbal, schimb de 'argumente' despre 'convingeri disfunctionale' (parerea terapeutului cognitivist) si realitatea neplacuta a clientul sau.
"Cel mai rau lucru care s-ar putea intampla" este un instrument bun, dar din pacate cam rudimentar. A initia schimbari in comportament doar cu acest instrument este ca si cum ti-ai propune sa faci bricolaj cu toporul.
Cred ca cel mai simplu lucru pe care putem sa il facem este ca in loc sa folosim permanent "instrumentul unic" (=cea mai mare frica) este sa ne facem o "trusa de instrumente" si anume sa facem o lista cu fricile pe care le avem si sa le ierarhizam. Plecand de la cea mai terifianta pana la fricile "firesti", perfect suportabile, neglijabile.
E un exercitiu interesant si pe care - contraintuitiv - am observat ca cei mai multi oameni il fac cu placere. Zic contraintuitiv pentru ca am fi tentati sa credem ca evitam sa ne gandim la fricile noastre.
A face o ierarhizare a fricilor este o tema interesanta atat pentru cineva care are un comportament fobic, unde frica poate fi cat se poate de clara (chiar daca irationala) cat si pentru anxietate, acolo unde frica de obicei capata forma recipientului in care se afla.
Cum ar arata o ierarhizare a fricilor voastre? Care este lucrul de care va este cel mai frica? Cel este pentru voi cel mai rau scenariu posibil?
La peur bleue..
Cred ca frica mea cea mai mare e teama de a lua decizii,pt a nu gresi..Deci,frica de a gresi.Dar,pana la urma,viata ma pune sa actionez,vrand-nevrand.Intarzii eu cu decizia,dar pana la urma TREBUIE s-o iau.Daca nu ,o iau altii si totusi e viata mea,nu?Deci,sa aleg ramane un stres pt mine si mi se pare ca orice as alege,nu-i bun.
Banuiesc,asta o veni din copilarie,datorita asteptarilor mari ale familiei.Si mai stiu ca ,orice alegere vei face,este pasibila de eroare sau are o greseluta,cat de mica strecurata...
Frica mea de boli e legata mai degraba ,de lipsa banilor,caci zau ca mi-as face analize foarte des,pt.a preveni bolile grave.
Credinta ne spune sa nu avem teama,caci totul vine cu un sens,ca o proba si ca trebuie sa avem incredere in Dumnezeu.
Totusi,a-ti fi frica,e omeneste,sta in instinctul de conservare a fiecarei fiinte vii...
Cu siguranta,o experienta alaturi de cineva bolnav te poate deprima,infricosa...
Generalizand,as spune ca mi-e frica de mine insami...Cine stie ce alegeri voi mai face si imi voi schimba iar viata la 180 de grade?In mai bine?In mai rau? Dar asta ma si incita!
frica
cea mai mare frica pt mine este ca ne-am putea imbolnavi grav, eu sau un membru al familiei, si asta ne-ar schimba in totalitate viata. imi este atat de teama incat uneori am cosmaruri...(toate acestea cred ca se datoreaza unei colege de serviciu care a fost operata de neoplasm mamar. am vazut toate fazele prin care a trecut, am plans, am refuzat sa cred, am incurajat-o, dar toate m-au afectat foarte tare).
Post new comment