Despre ignoranta si inutilitate in Cacotopia

Am gasit pe undeva zicerea de mai jos:

Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie

Mi-a placut ideea de a-l considera drept ignorant pe cel care stie ce nu trebuie. Cumva cred ca aveam si eu ideea aceasta, se zbatea sa iasa la suprafata dar nu isi gasea cuvintele.

Am avut deseori sentimentul asta ascultand cate un vorbitor la un eveniment profesional vorbind mult despre felurite lucruri (despre care aparent stia) dar care nu aveau legatura cu tema vorbirii. Eu pana acum ii spuneam mai degraba irelevanta dar greseam. Este doar o alta forma de ignoranta. Aceea de a stii ce nu trebuie.

Am avut foarte recent acelasi sentiment cand am intalnit un intelectual inutil care nu era de niciun folos nici celor din jurul lui, nici macar lui insusi. Intelectualul inutil era indesat pana la refuz cu informatii nefolositoare. Era la fel de (in)util ca si un homeless care nu contribuie cu nimic la viata cetatii. Insa departe de el intentia de a se simti useless. Vai, se simtea mai degraba neapreciat la justa lui valoare de catre cei din jur, intr-o lume prea pragmatica, nerecunoscatoare si grabita.

In timp ce il ascultam cu ambivalenta (ceva intre aciditate gastrica si mila) mi-am adus aminte de Fahrenheit 451, acolo unde oamenii memorau cate o carte ca sa le poata pastra pe mai departe (pentru cei care nu ati vazut filmul: intr-un viitor utopic cartile erau interzise si distruse de autoritati iar rebelii memorau cate una). Cred ca in acel viitor utopic distopic cacotopic a fi inutil inseamna a memora o carte inutila.

Iar in prezentul nostru cacotopic a fi plin de carti/formari/doctorate inutile inseamna cam acelasi lucru, a fi tu insuti inutil. Sau nu?

Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie...