m vazut zilele acestea filmul "The Road" (2009). Un SF postapocaliptic bun, credibil, emotionant.
Foarte pe scurt personajele din film traiesc in ruinele unei lumi aflata in plina iarna atomica, fara iarba, fara animale, fara alimente, fara nici o speranta. Daca sunteti in cautare de efecte speciale sau de umor umor fortat a la Madmax ati gresit filmul.
(cautari frecvente despre canibali)
Ce m-a impresionat la acest film au fost optiunile oamenilor din acel scenariu postapocaliptic foarte credibil.
Mie mi s-a parut (si va invit pe cei care ati vazut filmul sa ma completati sau sa ma contraziceti) ca oamenii din film pot fi impartiti dupa optiunile lor in patru mari categorii. Doar patru. Optiuni legate de ceea ce fac cu viata lor in lumea care s-a schimbat in mod fundamental in jurul lor.
Asa ca as risca (da, psihoterapeutii isi asuma riscuri
) o clasificare a personajelor dupa obiectivele pe care le au in infernul in care traiesc:
1. Canibalii Sunt acei oameni care au decis sa supravietuiasca folosindu-i pe cei din jurul lor ca hrana, spulberand astfel ultimele iluzii despre umanitate. Sunt "oamenii rai" din poveste si care au ca suprem obiectiv supravietuirea lor individuala imediata. Reusesc mai bine acest lucru intr-o haita/ceata.
2. Sinucigasii Am sa le spun asa dupa personajul feminin principal care vorbeste numai despre abandon. Sinuciderea i se pare singura optiune pentru ca nu vede nici o alta solutie. Mai apar ocazional si alte personaje in film care au ales aceasta varianta, a abandonului. Sinuciderea e o alegere personala, care nu ii deranjeaza pe ceilalti si nu tine cont de ei. Sinucigasii sunt "oamenii slabi" din film care nu devin rai si nu lupta. Sinucigasii nu reusesc sa mai vada posibil nici un obiectiv, de aici si abandonul.
3. Ratacitorii Am sa le spun asa, in lipsa unui nume mai bun. Sunt cei care nu vor/nu pot sa devina rai, nu vor sa se sinucida si atunci se lasa doar dusi de val. Ratacitorii nu sunt nici rai, nici buni, sunt solitari, fura, reactivi, ratacitorii nu au nici un obiectiv.
4. Luptatorii Personajul principal din film este luptator prin excelenta iar la final mai apar si altii. Luptatorul nu vrea sa devina rau, nu vrea sa abandoneze. Luptatorii sunt oamenii buni din film, oameni care au un obiectiv (chiar daca vag), altul decat supravietuirea individuala imediata. Cum ar fi supravietuirea grupului. Luptatorul isi permite uneori sa faca gesturi incredibile, cum ar fi acela de a face cadou o cutie de conserve unui necunoscut.
Ma intreb daca intr-o situatie de criza (o criza mai 'normala', nu neaparat o iarna atomica) nu am putea imparti oamenii din jurul nostru, in functie de comportament&optiuni cam in acelasi fel ca in film: canibali, sinucigasi, ratacitori, luptatori...
Carei categorii credeti ca ati apartine? Daca n-aveti idee va recomand sa bagati repede laptopul in priza, sa descarcati filmul si va lamuriti. Merita. 
filme cu canibali
"Drumul" nu este un film cu canibali. Sigur, canibalii sunt prezenti in film insa tema filmului este alta. De fapt, cred ca "Drumul" ar fi fost un film la fel de mare si fara prezenta canibalilor in film.
Nu este un film despre canibali ci despre umanitate, despre demnitate, despre iubire.
care categorie
Cred că eu aş fi ceva între sinucigaşi şi rătăcitori. Nu aş avea nici un obiectiv, dar nici curaj să mă sinucid. Poate cu puţin ajutor de la cei ce şi-ar dori acel barbecue?
"Luptator"
Cred ca sunt o luptatoare.
Nu garantez ca asa m-as purta in fix conditiile din film, dar intrbarea e mai nuantata, mai lejera si permite putina imaginatie, nu?
Am trecut printr-un moment in care lumea mea era "fara iarba, fara animale, fara alimente, fara nici o speranta". A fost un moment in care nici nu am abandonat (din contra, am devenit mai vigilenta si mai legata de mine insami si de orice indicii care m-ar putea scoate din acea stare), nici nu am abuzat de cineva (categoric nu am simtit nevoia) si nici nu am "ratacit" fara obiective, m-am zbatut sa fac lumina, sa inteleg, sa accept, sa ma transform, sa ma adaptez, sa devin mai puternica atunci, fiindca era urgent.
Si au mai fost momente in care am avut de ales intre aceste atitudini... cred ca, in ultimii 2-3 ani cel putin, am ales cel mai adesea atitudinea de luptator. Asta, am observat, aduce cele mai mari avantaje, mie, dar si celorlalti, chiar daca trebuie sa fac niste manevre ciudate pe moment si sa accept perioade in care sunt "neinteleasa", traiesc intr-un fel de austeritate, spun adevaruri dure in fata si altele asemenea; daca am ales drumul si sunt convinsa de el, fricile de moment si neincrederile din jurul meu nu ma pot impiedica sa-l urmez.
hm
un ratacitor cu potential de luptator
ma atrag ambele variante
cunosc un canibal...multi alti ratacitori..si cativa sinucigasi..si luptatori
re: categorii
vad ca pana acum nimeni nu se lasa ispitit de posibilitatea unui barbecue
Alte pareri?
Da tu in ce categorie te-ai incadra?
Acu ca noi tot ti-am raspuns,asteptam si noi un raspuns de la tine,cel putin eu astept.In ce categorie te incadrezi? Sau care e cea care predomina sa zicem? Ca probabil avem cate ceva din fiecare dar una e cea care ne conduce
re: asteptam si noi un raspuns de la tine
cred ca solutia mea ar fi una bazata pe (ceva) obiective. Dar nu-mi doresc neaparat sa aflu
re:nu-mi doresc neaparat sa aflu :))
Da de ce?
Ce se poate intampla daca te-ai caracteriza un pic
.Sunt insistenta.... 
re: Ce se poate intampla
Spuneam ca nu-mi doresc neaparat sa aflu in sensul ca nu mi-as dori sa ma confrunt cu o situatie reala in care sa aflu care ar fi preferinta mea din cele patru descrise in film, nu ca as evita raspunsul.
deseori uitam sa ne intrebam
deseori uitam sa ne intrebam daca insistentele noastre aduc si celuilalt vreun beneficiu real, alegand sa ne concentram numai pe satisfacerea propriilor "curiozitati". Ce se poate intampla daca nu s-ar "caracteriza un pic"... ?
Solutia "bazata pe (ceva) obiective" ar putea oferi un indiciu
Mai ales cand afirmam deseori ca punem "binele celui din jur deasupra" propriului bine 
"Transferul de convingeri" poate deveni "problematic", dar sunt sigur ca noi stim asta
re:deseori uitam sa ne intrebam
Eram doar un pic sarcastica,poate ziua de azi ma facut sa fiu mult mai rea ca de obicei cu toate ca asta nu e o scuza.Acum serios nu e obligat sa raspunda,eram un pic curioasa sa aflu cum s-ar caracteriza el.Mai degraba vroiam sa aflu cum se caracterizeaza un psiholog.Ma gandesc ca el este mult mai realistic decat ceilalti sau mai bine zis mai critic la adresa lui poate.Nu stiu exact,oricum m-am lasat condusa de felul meu ,uneori, sarcastic si care uneori poate depaseste anumite limite.
Apoi se inteleg multe prin "binele celui din jur deasupra"Eu una nu am perceput ca insitenta mea de a fi una care va dauna.Nu stiu poate o fi,dar creierul meu a perceput-o altfel
Probabil ca trebuie sa invat sa disting anumite lucruri.
re: categorie
Eu cred ca cel mai probabil m-as incadra in categoria ratacitorilor, oamenii care nici nu vin dar nici nu pleaca. Insa trebuie sa recunosc ca mi-ar placea sa fiu luptatoare, sa nu mai fiu ca o frunzulita in deriva si cred ca sunt pe drumul spre categoria luptatorilor, ce pot spune cu certitudine este ca asta incerc.
Foarte frumos filmul si foarte frumos post-ul. Si eu am vazut The road dar nu m-am gandit la cele scrise aici, dar intr-adevar asa este, aceste categorii sunt evidente acum ca am citit despre ele imi dau seama de asta.
Grea alegere
Cred ca un pic din fiecare.
Daca as fi fost intrebata acu vreo 2 ani as fi zi sinucigas,insa acum mai degraba luptator.De ce acel acest lucru pentru ca stiu ca a supravietuii intr-o astfel de lume trebuie sa lupti,trebuie sa treci peste multe incercari si trebuie sa iti doresti sa gasesti o solutie.
In acest moment eu stiu ca si simplu fapt ca aleg sa mai traiesc o zii conider a fi o lupta.Vad ca exista ceva care sa merite,vad in mine ceva care sa ma faca sa merg mai departe.
As mai putea zice ca si ratacitor mi s-ar defini.Cateodata exact in aceasta ipostaz ma vad,dar depinde de cum ma simt eu.Dar cred ca sigur nu as intra in categoria canibalilor.
Decat sa fac rau cuiva mai bine as muri eu.Pun binele celui din jur deasupra mea,mereu am fost asa si mereu voi fi.Atat doar sa nu exagerez e important
Post new comment