Lanterne indestructibile si dileme etice

Acum ceva vreme, intr-o seara, in timp ce alunecam in deriva semi-adormit pe internet am dat intamplator peste o provocare a firmei Varta aruncata bloggerilor: aceea de a supune la suficiente cazne ultimul model de lanterna (numit aluziv "Indestructibila") si sa filmeze caznele respective.

Aici trebuie sa fac o scurta paranteza si sa va marturisesc ca mie imi plac lanternele. Mici, mari, grele, usoare, scumpe, chinezarii ieftine, de orice fel. Aproape ca ma suspectez ca am un fetis cu lanternele. Am avut atat de multe lanterne ca le-am pierdut sirul. Cele mai multe si-au incheiat misiunea in chip tragic de la dispartie simpla pana la mai toate tipurile de distrugeri.

Asa ca, desi blogul meu este destul de nisat, ca sa zic asa, nu am putut rezista tentatiei sa nu ma inscriu la a testa o "Indestructibila".

Timpul a trecut, nu am primit niciun email de confirmare cu inscrierea la teste, asa ca am uitat cu totul de povestea cu inscrisul. Pana astazi, cand m-a sunat un curier care nu imi gasea adresa (what's wrong with you, people?, niciun curier nu imi gaseste niciodata adresa din prima) si care mi-a inmanat un plic greu. Venit tocmai din indepartata Germanie. In Germania toate lucrurile sunt grele, die dicke Berta, die dicke Angela, dar sa nu deviez. Imi place Germania dar nu mai am demult prieteni pe acolo, cu atat mai mult unii care sa imi trimita un plic continand vreun obiect.

Am desfacut plicul cu mare bagare de seama (baiatul ala, Kaczynski, ne-a pervertit tuturor pentru totdeauna spontaneitatea de a desface plicuri...) si inauntru, bine ambalata si protejata impotriva socurilor se afla Ea, Indestructibila.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu ii fac reclama lanternei (acest post nu e un advertorial) dar trebuie sa tineti "Indestructibila" in mana. Este altfel decat orice alta lanterna pe care ati tinut-o vreodata in mana.

Ok, acum n-am inteles bine partea de ce o lanterna numita "Indestructibila" vine foarte bine ambalata in folie anti-soc dar lanterna e foarte tare, si la propriu si la figurat.

Asa, atat despre povestea scurta a intrarii "Indestructibilei" in viata mea. Acum trecem la partea dificila cu dilema mea etica.

Lanterna de care vorbim am primit-o contra promisiunii ca voi incerca sa o distrug si sa filmez incercarile de distrugere. Dar arata atat de bine si imi place atat de mult ca nu imi vine nici macar sa o zgarii. Cum adica sa dau cu ea de pamant?? Sa o arunc de la etaj? Ce-i ea, cantareata ratata uitata de fani?

Pe de alta parte sunt constient ca oamenii aceia nu mi-au trimis-o din Germania chiar degeaba, doar pentru ca au considerat ei ca unui psihoterapeut din Bucuresti i-ar prinde bine o lanterna noua. Si asa nemtii au o parere proasta despre romani de la ultima tzeapa istorica, aia cu "insurectia", n-as mai vrea sa ii mai dezamagesc si eu acum cu lanterna...

Intelegerea e clara: nu vor un filmulet in care sa proslavesc noua lanterna (asta as fi tentat acum sa fac pentru ca imi place) ci un filmulet in care sa interc sa distrug lanterna.

Imi este neclar si ce se intampla daca as reusi totusi sa o stric. Imi dau ca premiu de consolare o alta noua in loc? N-as crede...

Sa pun lanterna in geanta de vacante si sa ma bucur de ea in continuare? N-ar fi deloc corect din partea mea, intelegerea era alta.

Grea alegere, nu cred ca sunt bun de tester, sau in orice caz nu la distrus lanterne.

Nu stiu cum o sa fac in continuare dar nu mai fac promisiuni din astea...

Voi ce ati face in locul meu?