Lumea vazuta la 109 grade

Mi-ar fi placut sa pot scrie "Lumea vazuta la 180^o" dar din pacate nu se poate. Mai precis nu sunt grade Celsius, nici Fahrenheit, nici Kelvin, nici macar grade de alcool. Gradele se refera la unghiul de vizualizare. Atat "cuprinde" obiectivul foto pe care mi l-am luat de curand. Doar 109^o.

Ca fotograf amator unul dintre primele lucruri pe care le descoperi este ca in mod normal "prinzi" cu privirea cam 45^o-50^o din "realitate", din ceea ce se afla in fata ta. N-am fost constient pana acum de asta, daca doream sa vad ceva mai in stanga sau mai in dreapta era suficient sa intorc putin capul. Intr-o fotografie, odata ce este facuta este mai greu sa intorci putin capul...

Asadar una din limitarile (sau dimensiunile) fotografiei este unghiul de vizualizare. Marea majoritate a obiectivelor foto (cele pentru oamenii obisnuiti, cel putin) pleaca de undeva de la cele 45^o-50^o ale privirii umane obisnuite si se ingusteaza in cazul zoomului telefotografic pe masura ce se apropie de subiect, pana la un ridicol 4^o. Sau, daca ati dat banii pe un zoom bun si mai putin

Acum trebuie sa va fac o marturisire: pe mine m-au fascinat intotdeauna fotografiile wide, acelea in care unghiul de cuprindere depasea semnificativ felul in care vedem obisnuit. Mi-au captat atentia pana si fotografiile care nu spun nimic, plate. Era suficient sa fie wide. Nu ma intrebati de ce, ca nu stiu. Poate pentru faptul ca imi arau o realitate pe care nu o vedem in mod normal asa? O realitate la care nu avem acces cu ochiul liber?

De cateva luni am inceput sa ma joc cu un aparat de fotografiat in timpul liber pe care il am. Unii mi-au spus chiar ca le plac fotografiile facute de mine , le multumesc pentru incurajari insa eu simteam ca le lipseste ceva. Cum ar fi faptul ca au un unghi de cuprindere prea mic. Asa ca, dupa lungi negocieri cu partea mea rationala, care e responsabila de planificare si prognoza, care stie ca e criza mi-am luat un obiectiv wiiiiiide. Pe cat de wide mi-a permis buzunarul si abilitatea producatorului de a face lentile bune. In cazul meu 109^o.

De aici incepe adevarata poveste. Este absolut fascinant sa vezi cum arata lumea privita cu niste ochi "mai largi". Ca si cum totul se largeste in mod magic in jurul tau.

Obiectivul grandangular mai are un obicei 'deviant': te obliga sa te apropii de subiect ca sa il vezi mai bine. In acest moment relatiile spatiale dintre obiecte pe care le stiai se pulverizeaza, se modifica in toate felurile, obiectele apropiate par mai mari (ca de aia te apropii de ele), cele indepartate par si mai indepartate, perspectiva o ia razna, obiectele se indeparteaza unele de altele...

Ma intreb ce s-ar intampla daca ar exista o pereche de ochelari care sa ne mareasca semnificativ campul vizual. Pe care sa ii purtam tot timpul. Cum ar deveni lumea noastra daca am vedea-o permanent mult mai larga? Mai "sintetica"? Mai obositoare (avand mai multe detalii)?

Am deveni mai toleranti, avand in campul vizual mai multe obiecte decat am putea decupa&elimina perceptiv-cognitiv? Si iarasi incep sa ma intreb aici daca nu cumva persoanele intolerante sunt persoanele incapabile de sinteza, cele care au un camp vizual mai ingust decat media.

Habar n-am ce s-ar intampla insa probabil am sa va pot sa va spun ce se va intampla in cazul meu, cu ochiul meu fotografic dupa ceva vreme de acomodare cu lumea vazuta la 109^o. O lume augmentata de la 45^o la 109^o, adica cu 240%