Mituri frecvente despre memorie

Ziarul The Guardian a publicat de curand o lista cu cele mai frecvente mituri despre memorie.

Primul mit pe care incearca sa il demonteze este acela ca

Memoria functioneaza ca un fel de videorecorder

Este un mit raspandit. Dupa un sondaj facut in SUA 63% din cei 1.838 de repondenti credeau ca memoria functioneaza ca un fel de camera video, care inregistreaza ceea ce vedem si auzim.

Mitul vine in flagranta contradictie cu realitatea psihologica a memoriei, care este un proces activ, completat/influentat de imaginatie, inteligenta, conflicte, etc.

Al doilea mit este ca

Unii oameni au o memorie fotografica

In raspandirea acestui mit probabil ca Hollywoodul si-a avut contributia sa. La fel ca si campionii concursurilor de memorie. Ce se ignora insa la aceste concursuri de memorie este faptul ca exact ca si la olimpiade noi nu vedem acolo decat faza finala a performantei, mai putin miile de ore de munca depuse de sportiv (sau "memorator") pentru obtinerea performantei.

Memoria pe care o obtin cei care intra in Cartea Recordurilor nu este o memorie "fotografica", ci este o memorie antrenata plus aplicarea unor tehnici mnemonice speciale.

Uitarea se instaleaza treptat

De fapt, de cele mai multe ori uitarea are loc imediat dupa eveniment.

Memoria evenimentelor traumatice poate fi reprimata si recuperata dupa ani de zile.

Alte mituri raspandite (si paguboase) despre memorie.

Studiile despre copiii care au suferit abuzuri sugereaza ca acestia nu isi uita niciodata experientele. Alte studii sugereaza ca amintirile "recuperate" in timpul terapiei sunt modificate, "ajustate" de asteptari, etc.

Mitul despre memorie cu care eu ca hipnoterapeut am de-a face cel mai des este acela ca

Hipnoza poate recupera memoria evenimentelor traumatice

Intensitatea (sau cuprinderea) acestui mit variaza de la recuperarea amintirilor despre lantisorul pierdut pana la amintiri din timpul vietii intrauterine. Si cum totul este o problema de credinta, evident exista si credinta in vietile anterioare si dorinta de a recupera cu ajutorul hipnozei amintirile din vietile anterioare.

Am putea considera acest mit ca o forma particulara a mitului despre memoria ca o camera video care inregistreaza automat totul.

Dupa cum spunem mai devreme memoria este un proces activ, iar amintirile "recuperate" prin hipnoza de obicei sufera prelucrari, completari, modificari care nu le fac tocmai potrivite pentru fi folosite ca probe in justitie

Ultimul mit pe care articolul din The Guardian incearca sa il demonteze este acela ca

Amnezicii uita cine sunt

Iarasi putina ignoranta marca Hollywood legata de modul in care functioneaza memoria.

De cele mai multe ori persoanele cu amnezie nu au nicio problema cu a-si aminti cine sunt si chiar cu amintirile lor mai vechi. Problemele pe care le au persoanele cu diferite forme de amnezie sunt cu achizitia de noi amintiri, cu pastrarea amintirilor de scurta durata pe termen lung.

Cu care din miturile de mai sus ati fost (sau sunteti inca) de acord?