psiholocvii

Un raspuns destul de personal la o intrebare destul de publica, dat de Isaac Asimov.

Cateva ganduri despre schimbare si cum vedem noi toti in general schimbarea.

Schimbarea nu este doar posibila ci este inevitabila.

Fericirea sta in constientizarea prezentului.

Este o idee simpla, intuitiva, banala. Nu putem trai fericirea in viitor (viitorul nu a venit inca ), nu o putem trai in trecut (trecutul a fost deja...). Fericirea se poate consuma doar in acum si aici. In prezent.

De curand a fost postata aici, la Psihoterapie Net intrebarea "ce as putea face dupa ce termin facultatea de psihologie?". Nu e intrebare noua, e o intrebare veche, care tot apare ciclic aici, ca jidovul ratacitor.

Raspunsurile date difera, depind de starea de spirit a celor care raspund.

Am gasit o lista cu locuri mai putin obisnuite in care se regasesc psihologi. Probabil ca nu sunt joburi chiar standard dar ar putea fi o alta forma de a raspunde la aceasta intrebare "ce as putea face dupa ce termin facultatea de psihologie?" cu un fel de "tot ceea ce va doriti".

Acum cateva luni un coleg psihoterapeut s-a hotarat sa isi schimbe cabinetul si stiind ca eu am "navigat" prin mai multe cabinete mi-a cerut o sugestie legata de locatie.

De mai multa vreme psihologia evolutionista incearca sa explice depresia ca pe o achitie evolutiva. Ceea ce inseamna ca ar exista niste avantaje pentru cel care traieste o depresie.

Cu siguranta cei care au o forma de depresie nu aleg sa aiba depresie. Punct. Depresia nu este o alegere, aceasta este convingerea mea terapeutica si personala.

Insa psihologia evolutionista nu se refera la alegeri constiente ci la 'instincte', la alegeri pe care in anumite situatii le face corpul nostru in locul nostru. Psihologia evolutionista explica foarte seducator, cu studii, fapte, cifre (si cu multe teorii si ipoteze) de ce un atac de panica este "normal" sau de ce femeile care locuiesc impreuna isi sincronizeaza ciclul.

Ianuarie este luna mentoratului. Ce-i drept, "luna nationala" in America, dar nu vad ce nu ar fi si la noi. Ca tot nu avem altceva mai bun de facut in ianuarie, in plina depresie post-sarbatori si cu rezolutiile de Anul Nou duse in Nirvana.

Stiu ca imi asum oarece riscuri alegand acest titlu pentru postul meu de la cafeaua de dimineata. Aproape 80% din demograficul Psihoterapie Net este compus din femei.

Sindicatul celor cu joburi in ale scrisului din America ("Writers Guild of America") spune ca doar 28% din joburile legate de scris din televiziuni apartin femeilor. Doar 18% din cei care scriu pentru industria filmului sunt femei. Oopsie.

Nu stiu cum stau lucrurile cu cei care scriu in Romania insa acum un minut, cand m-am apucat sa scriu acest text m-am uitat rapid pe Google Reader-ul meu si mi s-a facut jena sa vad ca din cele peste o suta de bloguri pe care le citesc pe diagonala n-am gasit niciunul scris de vreo doamna/domnisoara. Jena de readerul meu, care nu contine nicio bloggerita. Sa-i fie rusine!

Sunteti prea grabit sau prea lent. Sau sunteti multumit cu ritmul, viteza pe care o aveti?

Nu ma refer la viteza cu care alergati dupa tramvai si nici la viteza cu care reusiti sa parcurgeti traseul Bucuresti-Vama-Veche, ci la viteza subiectiva cu care alergati prin viata.

Sunteti o persoana "rapida"? Care face lucrurile in graba, care este mai tot timpul pe fuga, o persoana aflata sub povara termenelor limita? O persoana care se teme tot timpul ca va intarzia la orice intalnire pe care o are?

Pentru ca este sezonul cadourilor as vrea sa va provoc la o discutie "de sezon": vi se intampla sa va faceti singur cadouri?

Nu ma referi la shaorma zilnica, aceea nu este un cadou, o shaorma buna este o necesitate spirituala ci la ceea ce v-ati astepta sa primiti de la altii, nu primiti si atunci vi le faceti cadou singuri. Stiind ca este un cadou. Acceptand faptul ca nu este o cumparatura "obisnuita" ci un cadou pe care vi-l oferiti in mod constient.