Saptamana fara stres

Saptamana care tocmai se incheie (saptamana 46 ca sa fiu mai precis) a fost declarata in SUA "saptamana fara stres" (National Stress Out Week). Imi place ideea unei saptamani dedicate unei probleme cu care ne confruntam cu totii.

De-a lungul timpului mi-a fost greu sa rezonez cu "saptamanile" propuse de americani pentru a salva broscutele testoase de invizibilitate, homosexualii de plictiseala sau oamenii singuri de singuratate. Poate ca toti acestia sunt invizibili, plictisiti si singuri pentru ca vor sa fie asa. Insa acum cu stresul m-au nimerit, stresul e universal, e ca moartea si impozitele, nu scapa nimeni de asta. Deci exista saptamana fara stres...

De cand austro-ungaro-canadianul Hans Selye ne-a propus prin 1956 aceasta notiune ambigua si generoasa de "stres" am devenit cu totii foarte constienti ca putem fi "stresati". De aici si nedreptatea care i se aduce permanent stresului, adica aceea ca este considerat prin definitie ca ceva negativ.

Cu alte cuvinte asta se intampla atunci cand nu facem deosebirea elementara intre eustres adica "stresul bun", adus de sport, sex, activitati placute, jocuri etc si distres adica stresul adus de toate celelalte: conflictele zilnice, aglomeratie, ratele la banca, cocalari sau Basescu.

Eu unul atunci cand aud pe cineva folosind cuvantul "stres" (si care se refera in 99% din situatii la distres, adica "stresul rau") primul lucru care imi vine in minte este ca in majoritatea cazurilor "stres" este sinonim cu "bad management". O gestionare defectuoasa a echilibrului fragil eustres/distres, a resurselor, timpului, banilor, relatiilor sociale, granitelor din relatii si pot sa continui pe 2 pagini.

Am cunoscut de curand pe cineva care se plangea ca traieste sub un stres teribil, acela de a nu intarzia la intalniri, ceea ce i se intampla de fapt tot timpul. Din motive decupate abil din realitatea obiectiva, trafic aglomerat, probleme cauzate de altii, etc.

Am incercat sa ii "vand" ideea mea cu stres = bad management. Aproape ca s-a suparat pe mine ca am incercat sa ii pasez lui responsabilitatea pentru ceea ce i se intampla, ca intarzie la cele 10 intalniri pe care si le stabileste intr-o singura zi. L-am intrebat ce s-ar intampla daca si-ar stabili doar 5 intalniri in loc de 10. Nu s-ar intampla nimic, probabil ca ar ajunge la timp la toate, probabil ca viata ar fi mult mai relaxata, dar cum ne-am mai putea plange atunci de stres?

Asa ca, sa ne bucuram de saptamana fara stres sau, ma rog, de ceea ce a mai ramas din ea...