Trei paradoxuri ale medicatiei psihotrope

Nu sunt medic psihiatru si nu ma prea dau in vant dupa informatii legate de medicamente psihotrope dar prin natura ocupatiei mele sunt expus des la informatii legate de acestea.

De curand am intalnit intr-un articol o formulare interesanta, apartinand unui medic psihiatru, care vorbea despre trei paradoxuri care insotesc/definesc medicamentele din psihiatrie.

1. Primul paradox este acela ca medicamentele psihotrope nu sunt "curative"

Medicatia psihotropa nu trateaza nimic, nu rezolva problema de baza ci doar o controleaza. Mai precis controleaza simptomele bolii psihice. Simptomele revin adesea dupa incetarea tratamentului. Psihiatria controleaza si nu vindeca.

2. Al doilea paradox este ca modul in care medicamentele psihiatrice "functioneaza" este in mare parte necunoscut

Acest al doilea paradox este si mai tulburator pentru mine. Dincolo de explicatiile confuze legate de nivelul serotoninei etc in realitate nu stim mare lucru despre ce anume face ca medicamentul X sa controleze simptomele unei boli psihice.

3. Medicamentele noi nu sunt mai eficiente decat medicamentele vechi

Diferenta intre medicamentele noi si medicamentele vechi consta in faptul ca cele noi sunt mai putin toxice (ceea ce, sigur, e un motiv excelent sa le folosim) dar nu sunt mai eficiente in controlul simptomelor decat cele vechi.

Imi imaginez farmacoterapia ca pe un adolescent care si-a terminat cresterea, probabil se va mai maturiza in continuare dar nu va fi in mod fundamental altceva decat ceea ce este acum. Poate doar va mai rafina putin din ceea ce stie sa faca deja si cam atat.

Constientizarea publica a limitelor medicatiei psihotrope (cu toata tristetea pe care o provoaca industriei farmaceutice) probabil ca va face ca in viitorul previzibil pariurile facute pe psihoterapie sa fie mult mai consistente.

Eu unul pariez pe psihoterapie.