Irina Moldoveanu's blog

ieri am avut examen la care am luat 10. mai mult pentru ca mi-a placut foarte tare materia (analiza tranzactionala) si chiar m-a ajutat ce-am citit acolo.

una dintre teoriile din AT este ca ne scriem de mici copii scenariul vietii noastre in functie de cum resimtim si cum interpretam tot ce e in jurul nostru, ce ne afecteaza direct si indirect.

cred ca ieri am ajuns la fundul sacului.

stateam in pat cu messul deschis, zaceam efectiv si plangeam de disperare si au intrat niste prieteni din grupul de terapie la care merg si ma tot intrebau ce-i cu mine de nu mai dau nici un semn de viata. si initial n-am vrut sa vorbesc cu ei pentru ca tendinta, in temeri de astea paroxistice, e sa te izolezi pentru ca ai impresia ca n-o poti controla cand esti cu altii sau ca ceilalti te vor judeca si te vor crede nebuna. dar am zis fie ce-o fi si le-am trimis linkul cu ce-am postat ieri si le-am zis sa citeasca ca sa stie ce-i cu mine.

trec prin agonie efectiv. am inceput aproape sa nu mai dorm,urlu la Dumnezeu sa ma ajute sa dorm macar cateva ore, sa scap un pic de chinul asta sa nu prea mai mananc, pur si simplu ma distrug din interior. cum a inceput toata faza: am inceput dezv. personala si la un moment dat a iesit teama asta din inconstient si frica genereaza frica, se formeaza un circuit de asta de ajunge ori sa te distruga, ori sa te elibereze.

Ma numesc Irina si am initiat acest blog pentru a povesti despre temerile mele care ma tortureaza in ultima vreme. Habar n-am de unde sa incep, ce sa scriu si cat sa scriu.

Mai spre dimineata cand mi s-a propus ideea de a scrie intr-un blog daduse curajul in mine, eram Don Quijote si Sancho Panza la un loc dar acum as face orice sa evit sa scriu aici, as tine pe oricine de vorba, mai un solitaire, mai un film sau ceva bun de mancat, orice numai sa evit sa scriu pt. ca stiu ce ma asteapta: propriile mele temeri care m-au ravasit.