Despre ceea ce simt

Am trait si eu depresiile, urat loc. Si da, am ajuns la intelepciunea ca "a te simti bine e o alegere". Cel putin la mine, era un soi de victimizare("uite ce mi se intampla, nu e corect"), cu o infatuare imensa("tocmai MIE, care..."), si o neputinta letargica("nu am cum sa ies de aici"). Oricum tot acest dialog interior se intampla doar capul meu.Si coboara ca smoala in suflet, si apoi se scurgea in corp otarvind toate organele.Si "coincidenta", toate lucrurile rele mi se intamplau numai mie.Vorba lui A.Andries:"Se poate mai rau?Se poate!"

Asta pana s-a produs declick-ul.Si pur si simplu NU AM MAI VRUT sa stau acolo.Si atunci s-au dizolvat toate ancorele si paramele care ma tintuiau.

Traiesc,si asta e important.Respir,si asta e vital.Am incetat sa mai cred ca sunt buricul Universului, si asta e eliberator. Am invatat ca sunt doar o particica din tot angrenajul, si nu am Controlul Absolut, ca sa ma pot supara cand ceva nu merge asa cum mi-ar conveni.Lectia de umilinta e necesara pentru buna dispozitie.Si apoi e lectia de libertate.Tu singur iti dai libertatea.Fa tot ceea ce te face fericit.O fericire echilibrata care vine din tine nu o fericire-indigo,care este intr-o continua gherila de comparatie (ex:"mi-am cumparat aceeasi masina CA SI X, ce fericit sunt!"), mai degraba:"am baut un ceai,ce bine ma simt!".Am inceput sa fiu ermetica pentru toate sugestiile negative ("iti trebuie NEAPARAT cutare lucru-mancare,medicament,cosmetice,etc- pentru ca sa fii fericita!")Baliverne!Se joaca doar cu mintea ta!Si iti implementeaza in creier nefericirea. De fapt cred ca ar bine de precizat ce inseamna fericirea.O stare de armonie.Atat. Si e atat de simplu de atins.

Cam atata am avut de comentat (sper sa fi fost cursiva).

hranindu-i pe amandoi poate ca ei o sa te sfasie si vei sfarsi prin a nu te regasi, a nu sti cine esti! Si daca trebuie sa alegi...of Doamne...sfarsesti prin a coexista cu ambii, traind ca dintr=o inertie pana se intampa vreun accident, si moare, de obicei, lupul cel bun!