Sunt sotia unui om care a facut un lucru pe care eu nu pot inca sa-l accept. Avem doi copii un baiat de 11 ani si o fetita de 2 ani.
Suntem casatoriti de 14 ani si am avut o casnicie pe care eu o consideram normala. Acum este plecat din tara la munca si am aflat despre el ceva care ma doboara. Avem niste vecini care au doua fete. Au crescut sub ochii nostri. Cand fata cea mai mare a implinit 16 ani a chemat-o la noi in casa in lipsa noastra si a intrebat-o daca a avut relatii cu un barbat pana in acel moment. Apoi i-a spus ca este frumoasa si cand fata a vrut sa plece a prins-o de mana si i-a tras mana inspre penisul lui. Fata a apucat sa-si traga mana la timp si a plecat dupa ce i-a zis ca nu este frumos ce face. El i-a spus sa aibe grija de ea si sa nu spuna cuiva de acest lucru. Fata i-a spus mamei ei si aceasta a luat hotararea de a pastra tacerea in cazul in care aceste lucruri nu se vor mai intampla. Dupa doi ani fata cea mai mica a implinit tot aceiasi varsta sotul meu a mers la ei acasa, ea era singura si i-a pus mana pe sani. Aceasta a spus parintilor care l-au luat deoparte si l-au amenintat ca imi spun mie si ca il reclama la politie. Eu eram gravida cu fetita, vecinii ma cunosc ca pe un om cu frica lui Dumnezeu un om cu principii care nu mi-as imagina asa ceva in preajma mea. Au luat hotararea de a-l acoperi atata timp cat nu se mai apropie de fete. Dupa un an el a plecat in strainatate si eu am aflat de la o persoana la care mama fetelor s-a destainuit.
Acum am discutat cu el, a recunoscut. Spune ca regreta, ca a plecat in strainatate tocmai pt ca nu mai suporta sa prelungeasca cosmarul in care traia. Nu mi-a spus pt ca stia ca ma va pierde pt ii era rusine de toti, pt ca a realizat ca ceea ce a facut il va termina ca sot ca tata ca om. Acum plange si vrea sa creada ca este un remediu pentru aceasta situatie. Vrea sa mearga la medic daca trebuie sau sa incerce sa faca ce se poate pt o sansa in viata.
As vrea sa va rog sa-mi spuneti ce credeti despre aceste lucruri si daca exista un remediu pentru acesti oameni ca el.
As vrea sa mai adaug o intrebare la ceea ce am scris in tema cu titlul "Ce am patit eu..."
Daca este din afara aceasta situatie la fel de grava asa cum o vad eu ca sotie sau ca om?
Va scriu ca o persoana care a trecut prin mai multe decat fetitele vecine. As raspunde in primul rand la intrebarea dvs.: din punctul meu de vedere e grava situatia. Nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar fi intamplat, daca fetita mai in varsta nu ar fi avut curajul sa fuga?......
Sotul dvs are nevoie de ajutor chiar si daca a facut numai ce ne-ati povestit si nu mai mult!...
Daca si el vrea sa mearga la un psiholog, cu atat mai bine pentru el, si pentru cei din jurul lor.