Pe 22 martie anul acesta se implinesc fix 65 de ani de cand Cel de-al Treilea Reich German a facut o mare nedreptate psihologilor. Probabil si altor categorii socio-profesionale dar eu as vrea sa vorbesc acum doar de psihologi.

Mai precis in acea data fatidica de 22 martie 1943 Ministerul Educatiei al celui de-al Treilea Reich a stabilit o noua clasificare a specialitatilor in care puteau functiona psihologii si anume: psihologie educationala, psihologie vocationala, psihologie industriala si psihologia afacerilor .

Certificarea in psihoterapie pentru psihologi fusese exclusa din aceasta lista in mod deliberat .

Motivul este jenant, chiar si pentru Cel de-al Treilea Reich , este jenant chiar si dupa 65 de ani: psihiatrii nazisti s-au plans in mod repetat ca exista o lege care echivala competentele lor cu cele ale psihologilor! .

De unde putem trage concluzia ca Institutia Caprei Vecinului nu este neaparat inventie romaneasca. Inca din 1936 fusese organizat Institutul German de Cercetare Psihologica si Psihoterapie condus de psihiatrul Matthias Heinrich Goering , varul Maresalului Hermann Goering . Psihatrilor nazisti le-au trebuit asadar sapte ani pentru a separa psihologii de psihoterapie...

Insa tot istoria ne arata ca excesul de atentie acordat Caprei Vecinului dauneaza grav sanatatii .

Cel de-al Treilea Reich German nu a tinut din fericire cei 1000 de ani cat era prognozat de unii si de altii. Iar psihoterapia a revenit (si) psihologilor. Iar dupa 1989 si romanilor. Insa mentalitati de acum 65 de ani continua sa mai chinuie si astazi narcisismul unora.

Putem vedea uneori si astazi aceeasi parere/dorinta/fantezie a unor psihiatri ca psihoterapia ar trebui scoasa din lista specializarilor psihologilor. Si din pacate asta nu se intampla pe meleagurile Reich-ului Milenar ci pe meleagurile dambovitene...

Tot felul de voci, pitzigaiate, stridente, ragusite, singulare, isterice canta astazi din nou aria nazista a scoaterii psihoterapiei din lista specialitatilor psihologice . Nu as vrea sa intru in detalii (deocamdata) dar...google is your friend.

Miza difera astazi un pic fata de acum 65 de ani. Daca atunci era probabil doar o biata rana narcisica acum cred ca se mai adauga si frustarea unor personaje dubioase de a nu intra lejer pe usa din dos a psihoterapiei. Miza e pentru unii probabil si ocolirea comisiilor de la Colegiul Psihologilor . Comisii care cu toate imperfectiunile lor probabil ca si-au luat pana acum in serios cat de cat rolul de "sanitarul padurii" si au separat pe cat a fost posibil psihoterapeutii de "Mama Omida", de toate "Mamele Omida" preocupate de soarta psihoterapiei romanesti dar fara a avea o prea mare legatura cu aceasta.

Si poate ca o asemenea trista aniversare a unui abuz institutional de acum 65 de ani ar trebui sa fie un moment de reflectie si pentru noi...