Ambele variante sunt corecte. Ambele variante sunt folosite alternativ, cu mici deosebiri de nuante, in functie de preferintele psihoterapeutului.
Termenul de "pacient" vine evident prin analogie cu practica medicala, unde cei care vin la medic sunt "pacienti" iar termenul de client a fost introdus in practica psihoterapeutica de catre Rogers in ideea de a depatologiza relatia dintre psihoterapeut si beneficiarul serviciilor sale. Acesta nu mai este in mod obligatoriu "pacient" (adica un om bolnav) ci un "client" adica beneficiarul serviciilor de psihoterapie si interventie psihologica.