In sens strict abilitatile de comunicare sunt acele abilitati necesare pentru a folosi limbajul vorbit, scris, prin semne sau in alte moduri pentru a interactiona cu altii. Tulburarile de comunicare sunt probleme referitoare la dezvoltarea abilitatilor de comunicare.

Descrierea abilitatilor de comunicare

Limbajul foloseste cuvinte-simbol, gesturi sau sunete pentru a reprezenta obiecte sau idei.

La inceput copiii dobandesc abilitatea de a recepta comunicarea adica abilitatea de a asculta si a intelege ceea ce aud. Intr-o etapa ulterioara vor incepe sa experimenteze sa se exprime ei insisi prin vorbire si gesturi. Vorbirea va incepe prin silabe repetitive urmate apoi de fraze si propozitii. Mai tarziu copiii vor achizitiona deprinderile formei scrise a comunicarii.

Exista limite foarte largi in ceea ce priveste inceputul comunicarii la copii de aceea parintii nu ar trebui sa acorde o prea mare semnificatie devierii de la medie.

Problemele legate de limba vorbita se refera la mai multe aspecte, inclusiv intarzierea achizitionarii limbajului sau un tip particular de dizabilitate a limbii vorbite. In general se face distictie intre dezvoltarea (achizitionarea) mai lenta a limbii vorbite si tulburarile de limbaj.

Tulburarile de limbaj includ balbismul (balbaiala), inlocuirea unui sunet cu un altul, omiterea unui sunet sau distorsionarea unui sunet. Deasemenea se poate vorbi si de tulburari de voce (care se pot referi la tonul, volumul sau calitatea vocii).

Cauzele pot avea o legatura cu auzul, afectiuni musculare, afectiuni virale, retard mental, abuz de droguri sau afectiuni ale palatului.