Termen folosit in psihanaliza pentru a desemna actiunea care prezinta cel mai adesea un caracter impulsiv relativ discontinuu fata de sistemele de motivatie obisnuite ale subiectului, relativ distinct in cadrul activitatilor sale si luand deseori o forma auto- sau hetero-agresiva.

In aparitia acting out-ului, psihanalistul identifica semnul emergentei continutului refulat. Cand se petrece in cursul unei analize (fie in cadrul sedinte, fie in afara acesteia), acting out-ul trebuie inteles in conexiunea sa cu transferul si deseori ca o tentativa de a-l contesta in mod radical pe acesta.