Adaptare

engleza: adaptation
germana: Anpassung

"Adaptare" se refera la a te relationa, a intra in legatura cu factorii interni si externi si a-i echilibra. Adaptarea trebuie deosebita de conformism; adaptarea este un aspect vital al individuatiei.

Adaptarea din perspectiva psihologiei analitice

In psihologia analitica esecul in adaptare este una dintre definitiile nevrozei. Uneori lipsa de adaptare sau adaptarea defectuoasa se manifesta in confruntarea cu realitatea exterioara, alteori lipsa de adaptare se manifesta in confruntarea cu realitatea interna. Adaptarea prin sine insasi sugereaza si o echilibrare a nevoilor din lumea interna cu cele din lumea externa. La inceput poate parea ca analiza distruge adaptarea pe care pacientul a realizat-o pe cont propriu, dar mai tarziu va observa ca aceasta distrugere a fost un lucru necesar, adaptarea obtinuta anterior fiind falsa si fiind castigata cu un pret mult prea mare.

Moduri de adaptare

Exista multe moduri de adaptare, care pot varia de la persoana la persoana. Modurile de adaptare pot varia si in functie de tipologia fiecaruia. Dependenta excesiva de un singur mod de adaptare sau concentrarea excesiva pe satisfacerea nevoilor din lumea interna sau externa pot fi privite deasemenea ca modele de adaptare defectuoasa, drept manifestari nevrotice.

Termenul "adaptare" desemneaza si tensiunea dintre cerintele individuale si cele colective. Adaptarea depinde de individ, in conditiile in care unii indivizi simt nevoia sa fie mai "personali" iar altii mai "colectivi".

Adaptarea este echivalenta cu normalitatea?

In ceea ce priveste adaptarea si persoana "normala" Freud descria "normalitatea" ca pe o "fictiune ideala".