engleza: ambivalence
germana: Ambivalenz
Jung a folosit termenul de ambivalenta pe care l-a preluat de la Bleuer ("ambivalenta" a fost introdus de Bleuer) in mai multe moduri.
Aceste sentimente de ambivalenta deriva dintr-o radacina unica si nu dintr-un amestec de calitati in persoana spre care este dirijata ambivalenta. De ex. ambivalenta infantila fata de mama pleaca de la coexistenta in copil a capacitatii de a iubi si a celei de a ura si nu de la trasaturile de caracter atragatoare sau respingatoare ale mamei (care pot insa sa sporeasca ambivalenta).
Jung utilizeaza termenul de "ambivalenta" cu sensul de "bivalenta", pe care il leaga de polarizarea pozitiva si negativa.
Aici sensul dat de Jung termenului de ambivalenta reflecta o alta latura a speculatiilor sale psihologice: interesul pentru fragmentarea, pluralitatea si fluiditatea psihicului. Ambivalenta ar tine, prin urmare de conditia umana.
Dupa parerea lui Jung energia psihica, teoretic neutra poate fi privita ca potential ambivalenta, servind atat vietii cat si mortii. In prima jumatate a vietii, energia psihica este orientata spre crestere, in a doua jumatate a vietii spre un scop diferit.
Ambivalenta este inevitabila cu imaginile arhetipale in general.
"Fortele naturii au intotdeauna doua laturi", asa cum Dumnezeu insusi are doua fetze. In viata obisnuita chiar "binele si raul, succesul si esecul, speranta si disperarea se contrabalanseaza una pe cealalta". Cel mai puternic simbol al acestei teme universale a ambivalentei este Hermes/Mercur.