Analiza

engleza: analysis
germana: Analyse

Analiza jungiana

Analiza jungiana este o relatie dialectica pe termen lung intre doua persoane, analist si pacient, dirijata spre investigarea inconstientului pacientului, a continuturilor si a proceselor sale, cu scopul de a usura o conditie psihica resimtita ca intolerabila din cauza interferentei sale cu viata constienta.

Tulburarea poate avea un caracter nevrotic sau poate fi manifestarea unei tendinte psihotice cu radacini mai adanci. Plecand de la astfel de tulburari este posibil ca practica analizei jungiene sa implice experiente de individuatie, fie ca este vorba de copii, de oameni tineri sau de persoane in a doua jumatate a vietii.

Distinctia intre analiza si psihoterapie

Facand distinctia intre analiza si psihoterapie analistii practicanti le-au diferentiat pe baza intensitatii, a profunzimii, a frecventei sedintelor si a duratei lor, in conjunctie cu aprecierea realista a capacitatilor si a limitelor psihice ale pacientului.

Definitia analizei

Printre definitiile sale Jung nu a inclus si una a analizei dar modelul sau metodologic originar a fost psihanaliza. Dupa ruptura cu Freud din 1913 Jung a introdus schimbari semnificative in structura analizei, schimbari conforme cu propria sa experienta.

Punctele in care Jung nu era de acord cu asumptiunile psihanalizei:

1. Jung vedea in fenomenele psihice un joc al opusilor si de aici si-a construit conceptia asupra energiei psihice.

2. Desi nu a pus la indoiala faptul ca pulsiunile motiveaza viata psihica Jung a vazut pulsiunile ca intr-o "inclestare" permanenta cu un factor total deosebit de ele, care care Jung l-a denumit "spirit". Jung a identificat in "spirit" o forta arhetipala cu care intri in contact personal, sub forma de imagini. Ca o consecinta a acestei viziuni analiza jungiana implica lucrul cu imagistica arhetipala.

3. Jung a preferat sa "priveasca omul in lumina a ceea ce este sanatos si profund in el si nu in lumina defectelor sale". Astfel ca a adoptat in analiza un punct de vedere teleologic sau prospectiv.

4. Atitudinea lui Jung fata de religie era pozitiva. Nu pentru religia insasi ci fata de nevoile Sinelui, nevoile Eului.

Etape ale analizei in conceptia lui Jung:

Cele patru etape nu sunt neparat secventiale ci caracterizeaza diferite aspecte ale muncii analitice.

1. Catharsisul (sau purificarea). Jung a vorbit despre catharsis ca despre o aplicare stiintifica a unei practici stravechi si anume confesiunea. Destainuirea fata de o alta fiinta umana infrange apararile personale si izolarea nevronica, pregateste calea pentru o noua etapa de crestere si o stare diferita.

2. Clarificarea. In cadrul clarificarii sunt revelate legaturile cu procesele inconstiente, constientizarea acestora atragand o schimbare vizibila de atitudine, ce il conduce pe individ la sacrificarea suprematiei intelectului sau constient.

3. Educarea. In educare pacientul este pus in fata unor noi posibilitati, concept similar ideii psihanalitice de perlaborare si reprezentand adesea un cel mai lung proces al integrarii.

4. Transformarea. Nu trebuie sa privim transformarea doar in relatie cu pacientul. Analistul trebuie la randul lui sa isi schimbe sau sa isi transforme atitudinile pentru a ramane capabil de interactiune cu pacientul aflat in transformare