Regula a practicii psihanalitice conform careia cura trebuie condusa astfel incat pacientul sa gaseasca cat mai putine satisfactii substitutive pentru simptomele sale.

Ea implica pentru analist principiul de a nu accepta satisfacerea cererilor pacientului si indeplinirea efectiva a rolurilor pe care acestea tinde sa i le impuna. In anumite cazuri si in anumite momente ale curei, regula de abstinenta poate fi precizata in consemne referitoare la comportamente repetitive ale subiectului care impiedica travaliul de rememorare si elaborare.