Vina

engleza: guilt
germana: Schuld

Vina trebuie inteleasa in sens psihologic si nu ca o categorie morala sau juridica. Vina desemneaza prezenta unui sentiment ce ar putea sa aiba sau sa nu aiba baze obiective. Vina poate sa aiba la baza cauze irationale insa Jung subliniaza ca exista consecinte psihologice enorme care se pot datora esecului in a recunoaste si a lua la cunostinta de existenta sentimentelor de vina provocate de o cauza cu o natura mult mai rationala.

Jung foloseste termenul de "vina colectiva" in opozitie cu cel de "vina rationala", insa aceasta distinctie in ceea priveste vina nu este clar facuta. Jung nu sugereaza ca sentimentul personal de vina ia nastere doar din circumstantele specifice ale individului ci in aparitia sentimentului de vina va fi prezent de asemenea si factorul arhetipal. Vina colectiva poate sa aiba si ea o influenta la nivelul individului. Vina colectiva este comparabila cu destinul, cu un blestem sau cu o impuritate rituala.

Jung subliniaza ca un anumit sentiment de vina poate fi necesar pentru ca individul sa nu isi proiecteze afara continuturile Umbrei. In acest caz reactioneaza doar la vina celuilalt si este primul care sa formuleze o condamnare morala. Dupa Jung evitarea nevrozei poate sa aiba nevoie de un anumit sentiment de vina. Elementul cheie este ca proiectia Umbrei diminueaza personalitatea umana pana la punctul in care ii anihileaza umanitatea.

Sentimentul de vina provoaca la meditatia asupra Raului la fel ca si la meditatia asupra Binelui.

Despre vina Jung mai adauga: "In ultima instanta, nu exista bine care sa nu poata produce rau si nici rau care sa nu poata produce bine"