baiat hiperactiv sau super hiperactiv
Submitted by minaloo on Mon, 09/28/2009 - 19:32
De o luna si un pic s-a mutat deasupra apartamentului in care locuiesc o familie de englezi care au un baiat de aproape 3 ani si un copil care inca nu merge, dar probabil se va intampla destul de curand. Problema este urmatoarea: acel baiat care merge .. observandu-i comportamentul, nu pot sa cred decat ca este parte dintre acei copii hiperactivi, iar parintii nu au nimic de comentat.
Am vorbit deja cu tatal, desigur la modul cel mai civilizat posibil, intrucat din prima zi am vrut sa le bat la usa si le fac observatie, pentru ca nu-mi venea sa cred ce se aude de sus. Acel baiat cand sta in casa se manifesta astfel: urla, alearga - nu prea merge normal -, sare, mereu scapa ceva pe jos, tarsaie jucariile pe jos, urla, urla, sare, sare, alearga ...
Eu nu mai rezist la asa ceva si nu stiu in ce fel sa le comunic ca asa nu se mai poate si probabil ar trebui sa isi dea seama ca baiatul este MULT MAI MULT DECAT 'ENERGETIC'. Le-am explicat deja ca blocul este foarte 'sensibil', nu are izolare fonica, se aude si cand vorbesc. Sunt obisnuiti sa locuiasca la casa. Cum iese copilul din casa incepe sa URLEEE si sa se manifeste isteric. Am auzit de cateva ori pe mama lui spunandu-i INCET, sa nu cumva sa-l deranjeze, "shhhh" sau "no". WOW! Uneori mai merge la cresa, n-am inteles cand merge exact, ca de multe ori sta acasa. Se scoala si inainte de ora 7 si incepe 'joaca'.
Cum pot sa le explic, DIN NOU, politicos, civilizat, fara sa ii ofensez etc ca asa nu se mai poate si ar trebui copilul dus la un control psihologic. Nu stiu cum e societatea britanica, dar inteleg ca ei isi cam lasa copiii sa creasca asa fara nici o regula, sa faca ce vor. Insa acum ei sunt aici si nu se adapteaza deloc, nu constientizeaza - cred - sau nu ii intereseaza ca locuiesc printre vecini. Cand mama sa ii mai facea fooooarte delicat observatie - desi eu auzeam, ca asta e in blocul asta se aude fiecare scartz - al' mic raspundea urland, sarind, ca si cum nu i-ar conveni ca i se face observatie si chiar spunand pe un ton FOARTE RIDICAT "nononoonononooooooo", dand din picioare. In general, il apuca plansul daca nu ii convine ceva.
Rog daca exista aici cineva poate chiar un psiholog, sa imi dea un sfat in legatura cu ceea ce ar trebui sa le comunic parintilor ca sa ne putem intelege, totusi. Ma gandesc oare daca o sa mai am liniste cat sunt ei aici. Ah, sunt chiriasi, dar posibil sa stea destul 
Trackback URL for this post:
http://www.psihoterapie.net/trackback/5441
(496)
- Add new comment
- 673 reads
Cred ca ar trebui sa faci in
Cred ca ar trebui sa faci in asa fel incat fsmilia respetiva sa vada alti copii care au hiperenergie pt. as-i putea da seama de faptul ca copilul lor are o problema pe care t. sa o rezolve cat mai repede cu putinta.
Hmm, desi apare '34 reads',
Hmm, desi apare '34 reads', totusi nimeni nu a putut da un raspuns. Sa-nteleg ca e un subiect atat de sensibil incat nu indrazneste cineva sa dea un sfat.
re: nu indrazneste cineva sa dea un sfat
poate ca e doar un subiect care nu a starnit suficient interesul participantilor de pe forum.
Revenind la povestea spusa de tine mie personal mi se pare ca te orientezi putin intr-o directie neproductiva.
Daca acel copil are sau nu o problema de hiperactivitate este total irelevant in cazul tau. Tu ai o problema cu vecinii tai si cu galagia excesiva si nu cu diagnosticul copilului lor (in cazul in care el exista). Ar fi putut fi in locul copilului un adolescent care asculta la maximum rock sau un fan al lui Florin Salam propietar de boxe puternice, etc.
Eu as 'traduce' problema expusa de tine mai degraba ca pe o problema de comunicare (a ta) si de negociere a 'granitelor' pe care le ai in relatiile cu ceilalti, inclusiv cu vecinii tai.
Se poate sa nu fi de acord cu ce spun acum insa eu cred ca responsabilitatea de a stabili granitele este (si) a ta...
sau nu sunt idei
chiar nu stiu ce ai putea sa faci..e stilul lor (al familiei) de viata si nu poti sa-l schimbi tu...mai mult decat de a le arata faptul ca acele zgomote deranjeaza, nu stiu ce ai putea sa faci...
eventual sa dai si tu muzica tare la o ora tarzie, dar ar fi pacat de ceilalti vecini. sau sa iei legatura cu cei care au inchiriat apartamentul, sa le explici siutatia.
eu una sunt opbisnuita cu zgomete deranjante si am invatat sa le accept, sa nu le mai acord importanta...
Nu cred ca e lipsa de curaj,
Nu cred ca e lipsa de curaj, dar nici multe sfaturi nu-ti pot fi date. Tu l-ai diagnosticat cu ADHD inteleg ca fara nici un fel de competenta, nu esti nici medic nici psiholog. Tot asa si pe tine cineva fara pregatire de specialitate te poate "diagnostica" ca "stai prost cu nervii" din moment ce aici iti manifesti in felul asta neputinta: "nu mai pot, eu nu mai suport". Pe tine te deranjeaza un copil de 3 ani, dar consideri ca raspunzatori sint parintii pentru ca nu ii spun nimic, ca nu tipa si ei la el sau nu alearga dupa el, fapt ce tie ti-ar crea si mai multi nervi pentru ca ar genera mai mult zgomot.
Ca sfat as spune ca nu trebuie sa le sugerezi ceva parintilor, eu cred ca ei sint foarte constienti de ce se intimpla si daca ar fi fost cazul ar fi actionat intr-un fel. Nu orice copil activ sau cum zici tu "super hiperactiv" (nu mai pot sa vad mesajul initial cind scriu raspunsul) este ADHD. Un parinte care sta cu acel copil in casa are alti indicatori dupa care se ghideaza in evolutia copilului, in afara tropaielilor.
Din descrierea ta n-am inteles totusi daca merge acel copil sau nu. Si nici daca tu ai copii si stii despre ce vorbesti cind spui ca ceva la acel copil "nu e normal".