Desi eu am fost crescuta intr-un stil autoritar,in care pedepsele fizice nu au lipsit,mi-am propus ca in educatia baietelului meu sa nu existe asa ceva.
Se vorbeste foarte mult despre violenta domestica,facandu-se referire la abuzul barbatilor(sotilor) asupra femeilor.Insa nu prea am auzit vorbindu-se despre abuzul femeilor(mamelor) asupra copiilor.
Sunt momente in care multe mame(imi cer scuze daca supar pe cineva) isi pierd rabdarea foarte repede fata de copii,umilindu-i cu cate o palmuta "nevinovata".
E adevarat ca sunt situatii cand nu mai judeci limpede:cand iti vezi copilul jucandu-se cu degetele in priza,cand o rupe la fuga in fata masinii etc.
Tocmai aceste situatii sper sa le pot preveni pe viitor in relatia cu copilul meu.De aceea,intreb aici:cum poti pune limite unui copil,fara sa fie nevoie sa apelezi la bataia "rupta din rai"?
Nu are nimeni idee?
De exemplu,in ultimul timp,baietelul meu(1 an si o luna)chiar daca stie ca nu e voie sa faca un lucru,tot il face.
Azi dimineata l-am vazut cu o telecomanda in mana,desi mereu i se spune ca nu e voie si stie,si cand m-a vazut a inceput sa fuga razand.
Asta nu e o problema.Problema apare cand face acelasi lucru cu prizele sau intrerupatoarele.Avem peste tot protectoare si nici nu il scapam din vedere nici o clipa,dar cum il pot determina totusi sa inteleaga singur,fara pedeapsa fizica-la varsta asta-ca un "nu" e un "nu"?
Educatie copil
Mai are cineva si alte idei?La un moment dat,atentia acordata,incurajarile cand face ce trebuie si izolarea cand face ce nu trebuie,nu mai sunt de ajuns.De la un timp il amuza sa fuga la priza si sa traga de cabluri si sa loveasca pe toata lumea cu palmuta pe fata.Suna haios ca imi fac griji pentru un copil asa mic,insa sa stiti ca e constient ca face ce nu e voie.Deci,ce alte modalitati de a pune limite unui copil la varsta asta mai sunt?Sau ar trebui sa nu iau inca prea in serios aceste lucruri?Insa ,repet,e foarte constient ca face ce nu trebuie si il amuza acest lucru,in timp ce ne priveste parca cu un pic de retinere sau teama...adica..parca ar astepta o sanctiune...
catel
nu am experiente cu copii, doar cu labus, care si el se poarta uneori ca un copil: ce spui si tu: prize, telecomenzi..fura obiecte interzise si alerga cu ele etc. am observat la el ca o face pentru a atrage atentia, ca sa ne jucam cu el, sa-l bagam in seama. nici eu nu vreau sa il pedepsesc fizic. am inceput sa stau mai mult cu el, sa ma joc cu el pana il obosesc, sa'l recompensez foarte mult de fiecare data cand se joaca cu obiecte cu care are voie. o data, era foarte interesat de brichete, le fura si le rontaia. eram cu o bricheta in mana, si a incercat sa mi-o ia din mana. i-am zis nu, si am aprins-o. fiind foarte curios, si-a apropiat botul de foc..i-am zis din nou "nu" dar l-am lasat totusi sa se aproprie pana cand si-a dat seama ca arde si ca nu este o senzatie placuta. nu s-a mai apropiat de ele de atunci si parca e mai receptiv la cuvantul *nu, din moment ce l-a asociat cu o experienta neplacuta. *nu e un fel de semnal de alarma, ca daca o sa faca acel lucru o sa aibe o experienta neplacuta.
nu zic acum sa iti lasi copilul sa isi faca rau, decat poate intr-o maniera controlata, in care raul respectiv nu este ceva serios..si cred ca e mai bine ca acel rau sa nu i-l faci tu (cum ar fi o pedeapsa fizica) ci sa vina din alte surse..practic insa nu stiu cum ar putea fi aplicata aceasta idee. problema cu *nu e ca nu stiu si nu inteleg motivul pentru care exista nu..ca nu au experiente in care "nu" sa fi semnalizat un eventual pericol si sa dobandeasca astfel o semnificatie.
cel mai important cred e sa i se acorde foarte multa atentie si recompense de fiecare data cand face ceva acceptat, iar cand face ceva interzis sa fie pedepsit prin izolare (la fel am observat la catelul meu ca cel mai mult sufera atunci cand este lasat singur..si acum a invatat ca daca fura ceva, va sta dupa aceea cateva minute singur..si daca se joaca cu ceva acceptat, va primii toata atentia..in timp a inceput sa fure mai rar).
Post new comment