As vrea sa va cer o parere! Uneori ,mi se intampla sa imprumut lucruri(carti,caste,cd-uri etc) cunoscutilor mei. Problema e ca dupa o perioada de timp(cel putin cateva luni de zile,uneori chiar si un an),cand vad ca persoana respectiva uita sa imi inapoieze obiectul imprumutat,am o retinere in a-i reaminti.
De exemplu,de curand am imprumutat o carte unei persoane apropiate.Din cauza ca aceasta s-a purtat de foarte multe ori foarte frumos cu mine,pur si simplu imi e jena sa ii spun: "Cum e cu cartea respectiva?Ti-a placut?".
Scriu aici pentru ca e o trasatura de caracter de a mea care m-a deranjat de multe ori in viata si nu stiu cum sa mi-o explic.In mod normal stiu ca nu am de ce sa ma simt prost,doar sunt ale mele,nu? Si totusi o fac.
Voi ati patit asa ceva?Si daca da,cum ati procedat?
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
imprumuturi
cred ca cheia sta in exprimarea ta: ti-e jena sa ceri *din cauza ca aceasta s-a purtat de foarte multe ori foarte frumos cu mine. daca persoana respectiva s-ar fi purtat urat ti-ar fi fost mai usor ?
poti sa te intrebi ce simti tu in momentul cand cineva iti cere ceva care ti-a fost imprumutat.
in cazul meu:
cand mi se cere obiectul imprumutat, simt vina (ca nu l-am returnat inainte sa fie nevoie sa mi-l ceara..percep cererea ca pe un repros).
cand vreau sa cer inapoi ce am imprumutat, proiectez asupra celuilalt ceea ce am simtit eu in situatia lui si deci consider ca il voi face sa se simta vinovat. eu voi simti apoi vina ca ii provoc celuilalt astfel de sentimente negative.
astfel, ca sa evit toate sentimentele astea, apare jena, care ma blocheaza si nu mai cer nimic
daca este vorba insa de o persoana care nu *mi-a facut prea mult bine, vina pe care i-o provoc e mult mai usor de suportat si atunci pot sa ii cer mai usor obiectul imprumutat.
cam asa stau lucrurile pentru mine..s-ar putea la tine sa fie altfel. sper sa te ajute macar faptul ca nu esti singura care simte asta
Sa stii ca fata de persoanele
Sa stii ca fata de persoanele care nu s-au purtat prea bine cu mine,nu am probleme de genul asta.Probabil ca un gest frumos fata de mine ma face sa ma simt indatorata...si de aici jena mea in a-mi cere inapoi lucrul imprumutat sau dreptul care imi apartine.Tocmai din teama de a nu parea un repros.Cu siguranta este vorba aici de un complex psihic de inferioritate,care nu imi este prea clar deocamdata...si mie nu prea mi se cer obiectele inapoi,pentru ca am mare grija cand imprumut ceva,sa fac restituirea la timp.Spunea cineva aici ca pot folosi un pretext:"Trebuie sa il dau si altcuiva".Insa minciuna pentru mine pesupune un cost emotional foarte mare.Cand eram mica,tata mi-a dat o lectie de viata traumatizanta,in sensul asta.
re: Timiditate sau lipsa de curaj?
Ralu ai putea incepe cu pasi mici sa schimbi acest tip de comportament. Ai putea aborda situatia altfel decat sa ceri direct, daca acest lucru iti provoaca o stare de nervozitate. Ai putea spune ca ai nevoie de acea carte pentru altcineva etc., sunt multe posibilitati.
Incearca sa abordezi situatia cu creativitate avand mereu in minte ceea ce vrei sa obtii, si anume schimbarea unui tip de comportament in altul.
Poate ai nevoie doar sa fii un pic mai asertiva si atat.
Post new comment