Nu cred că apreciez timpul nimănui la fel ca al meu
. În cazul persoanelor ce-mi sunt dragi am tendinţa de a considera că timpul lor e mai important decât al meu, aşa că încerc să fac eu cât mai mult din treburile lor, pentru a le oferi posibilitatea de a face altceva cu acest timp.
În cazul persoanelor care-mi sunt indiferente, am impresia că ar trebui să fie mereu la dispoziţia mea, pentru că oricum nu au lucruri mai importante de făcut.
Şi partea interesantă e că sunt convinsă că amândouă poziţionările sunt "puţin" greşite. 
Post new comment