Gandurile zilei :)

Nu stiut daca e titlul potrivit a acestui coment dar cam asta simt eu.
De ce "intrare in trecut"? Pai pentru am inceput sa imi retraiesc trecutul,sau mai bine zis sa repet greselile din trecut. Am facut eu multe greseli in trecut si mi-am zis ca nu le voi mai repeta niciodata dar m-am mintit singura.Si nu ca as vrea eu sa le repet dar sunt in situatia sa le repet.
Greselile sunt din cele mai urate.M-am cam certat cu mancarea,si nu ca am eu vreo idee ca sunt prea grasa si ca mai trebuie sa slabesc ,nu......ca sunt extraordinar de slaba.Nu de la o vreme simt ca daca mananc ceva nu o sa pot ,parca se blocheaza in gat,a disparut pofta de mancare cu toate ca ma umplu de vitamine a disparut,si atunci cand mananc ceva mai mult...ca neee ma pune mami dau afar.Hmmm Stiu ca e gresit dar mai stiu de ce fac asta.Plus ca am fost tentata de cateva ori sa ma joc cu lama pe venele mele,-nu cu intentia de a **** dar cu intentia de a elimina tensiunea din mine-si chiar a si iesit joaca aia. Da ce e culmea ca innainte avea efect de detensionare acum nu mai are,acum parca mai rau este.
Plus ca energia din mine,aveam foarte multa parca nu mai este. Imi e greu sa mai scot 2 cuvinte si asta vine de la cineva care vb extraordinar de mult,care adora sa vb sa povesteasca sa vina cu idei.Acum nu.....Rau ? Stiu si eu asta,dar mai stiu ca trebuie sa fac cumva sa ma mobilizez,daca mai am timp .Nu stiu exact mai am 2 luni trebuia sa imi termin lucrarea de liceenta pana acum,dar de 3 saptamani m-am blocat nu am mai scris nici macar un rand,pentru ca nu stiu cum voi trece de restantele mele. Sincer nu stiu ce ma apucat de am cazut atat de tare si atat de rau.
Am nevoie rapid de o gura de aer dar nu stiu exact de unde sa fac rost .
Sper sa imi treaca mai repede toanele astea dar cred ca ma afund mai tare,si atat imi doresc sa nu cad de la inaltime prea mare sa fiu de ceva de mai de jos ca apoi sa ma pot ridica. Ca sunt contienta ca cad cate putin in jos si oricat as incerca eu sa ma ridic,nu pot fara acea gura de aer.

Tot avand in ultima perioada de persoane in viata mea care sunt mult prea triste ,as putea spune chiar depresive,chiar si fara o calificare,dar cred ca nu ma insel,si mai ales dupa ultime soc din viata mea,am ajuns sa vad ca viata mea e mult mai frumoasa decat a celorlati.Da ma plang,asta poate fi felul meu de a fi.Asta e felul meu de a iesi din anonimat,de a ma face evidentiata
Ce sa zic toata viata mea e formata din povesti,unele mai frumoase altele mai urate dar fac parte din viata mea si pot spune ca e a mea si ca e important ca e a mea.Am repetat de mai multe ori a mea pentru a scoate in evidenta faptul ca asta e singura mea avere,si cred ca asta e a fiecaruia dintre noi.Cu asta ma voi putea mandri.Ca mi-am trait viata si chiar daca a fost grea am incercat sa ii fac fata.Uneori mai cazi insa important e sa te ridici.Da uneori nu vreau sa ma ridic,vreau sa raman acolo jos ca e mai usor,dar atunci as accepta sa fiu trata ca un copil,ca cineva care nu are dreptul sa isi traiasca viata.nu cred ca merit asta,cred ca merit sa imi traiesc viata si ca nu e nevoie sa mi-o fac eu mai grea. cred ca fiecare din noi avem acea datorie de a incerca sa ne facem viata mai frumoasa,sa luptam pentru ea. Poate sunt doar o simpla visoatoare insa e visul meu si nu are nimeni acest drept de a-mi fura visul.
am auzit atat de des in ultima perioada cuvantul sinucidere incat o sa ajung eu in curand sa faca sta,dar nu ca nu mi-as iubi ci pentru ca a ajuns acest cuvant sa fie parte din vocabularul meu si a celorlati . acest cuvant nu mi se pare a fi parte din viata noastra.da nu neg exista,insa nu il putem face sa fie un subiect ca oricare altu.asa ceva trebuie sa se intample cat mai rar,eu nu vreau sa ajung sa traiesc intr-o lume in care acest cuvat isi pierde semnificatia .da e un cuvant urat dar e si sacru.Asa vad eu.Poate ma insel poate gandesc aiurea dar e opinia mea.

Ziua de azi a fost una trista.A inceput foarte frumos,am avut grija sa ma trezesc foarte de dimineata sa ma apuc sa lucrez la lucrarea mea deliceenta ca apoi vroiam sa merg la un gratar. Am iesit apoi cu niste prieteni,a fost foarte frumos nu am ce zice,aveam nevoie sa ies din casa,ca simteam ca ma sufooc daca nu o sa ies.

Ajung in fata blocului si steam cu vecinul meu la o tigara si mai barfeam un pic prostii de-ale noastre cand dintr-o data cade ceva de sus. Nici in cel mai mare cosmar al meu nu mi-as fi inchipuit ca in fata mea va cadea un om.Un vecin de al meu s-a aruncat de la etajul 3.nu stiu exact daca sperietura a fost sau soc.

stiu doar ca am tipat si nu ma mai puteam opri din tipat.M-am speriat ca am vazut sange sau poate din cauza faptului ca in aceasi clipa mi-a trecut prin minte faptul ca si eu la randul meu am incercat acum vreo 2 ani si ceva sa ma sinucid.acum mi-am revenit,doar un pic speriata mai sunt foarte trista si inca nedumerita,ca de ce oare?

Azi am vb cu acea persoana,isi plimba catelul,acu cateva zile l-am vazut zambind venea cu mama lui de la cumparaturi.Stiu ca avea probleme cu alcoolul si ca facea multe prostii dar eu ma amuzam pe tot ce facea el.Are doar 26 de ani,stiu ca de cand i-a murit tatal a ramas cu niste socuri si ca si atunci incercase sa se sinucida,se aruncase in fata masinii,si era un vecin de al meu care il tinuse.

retraiesc un pic sentimentele care le-am avut acum 2 ani,cat de rau m-am simtit atunci si ma ia cu furnicaturi cand ma gandesc cat de rau poate fi cand ajungi sa faci un astfel de lucru,faptul ca nu mai realizezi ce se intampla.E trist si ma doare foarte tare.

probabil nu as fi fost asa de afectata daca nu se intampla in fata mea.imi doresc sa numai fi mers azi nicaieri si sa fi stat in casa sa fi invatat.cred ca am trecut de soc dupa ce am facut vreo 2 atacuri de panica,mi-am revenit,si mai rau este ca eu stau la parter si exact in fata geamului meu e plin de sange.E trist e dureros si foarte ciudat.imi este frica sa si ies din casa.Va trece stiu asta,voi fi obligata sa ies din casa,sau poate voi folosi usa din spate o perioada.asta ca sa ocolesc acea zona,cel putin pana va spala cineva sangele din fata.

Baiatul nu a murit,dar ma gandesc ce viata va avea de acum incolo.daca cum 2 ani mi-ar fi zis cineva ca a incercat sa se sinucida nu mi-ar fi pasat,insa acum imi pasa,pentru ca inteleg cat de greu este sa faci fata la anumite sentimente,cum te simti de coplesit,si chiar daca acum zambesti nimeni nu stie ce e insufletul tau.

Nimeni nu te ajuta si vrei ajutor dar nu stii sa ceri.

M-am blocat,undeva candva m-am blocat si nu mai scap de acel blocaj.Nu stiu unde sau cand s-a intamplat asta stiu doar ca nu mai evoluez. Sau poate o fac dar mult prea incet? Hmmm nu prea stiu sigur.
Candva ..odata si de demult descopeream relativ usor cand aveam vreun blocaj,si imi era mai usor,acum nu stiu motivul,nu stiu cand a aparut stiu doar ca face parte din viata mea.
Si nu ma refer ca m-am blocat la lucrarea mea de liceenta sau ca n u stiu sa fac nu stiu ce chestie de scoala...sau ceva practiv,m-am blocat emotional.pierd din sentimente,sau nu vreau sa le accept din frica de a mai simti ceva.e oare normal? Nu stiu sigur,stiu doar ca nu imi place.
pana la urma ce e normal in ziua de azi? Cine imi stabilieste mie limitele normalitati? Nu cred ca e ceva care sa nu fie normal,dar frica de a accepta ceva ma face sa ma blochez. Ce bine ar fi daca as descoperi ce ma blocheaza,asa poate daca voi afla atunci ii va fi mai usor,voi putea face ceva in privinta asta,voi corecta ceva,dar asa fiind nestiutoare ce pot face? pot incerca sa aflu motivul,dar parca inseamna multe resurse emotionale.Chiar vreau sa imi mananc din resurse?
Poate nu vreau dar stiu ca ma va ajuta....sau nu? Nu stiu sunt confuza,sau imi este foarte teama.
Whoooww ce multe pot simti si in acelasi timp sa stiu ca multe nu le mai pot simti,nu mai vreau,ma coplesesc toate aceste probabil
oricum o noua zi s-a dus va veni si maine,poate maine voi avea mai multa putere pentru a mai afla ceva despre mine,pentru a afla de ce sunt blocata aici si acum,de ce imi este frica de sentimente si de emotii.

poate te-ar ajuta sa tii un jurnal Erena. Un jurnal simplu, cu pixul pe hartie, un caiet banal pe care sa il citesti doar tu.

Intr-un jurnal poti sa depui ganduri de care nu mai ai nevoie. Un jurnal este un martor de incredere al momentelor pe care le traversezi. Un jurnal te poate ajuta atunci cand vrei sa evaluezi drumul parcurs. Etc.

Sigur, poti sa scrii si aici, pentru asta exista acest loc "Psihoterapie Net". Poti sa iti organizezi gandurile inclusiv sub forma unui blog daca doresti.

Oricum ar fi, fie pe hartie, fie sub forma unui blog un jurnal are o certa valoare terapeutica pe care merita sa o iei in considerare.