Poveste despre o fetita ratacita

Era in oglinda acum. Un hol plin de oglinzi erau in jurul ei incat se privea la nesfarsit si in capat o usa. Un miriad de soapte ii spuneau "mergi, paseste si vei intelege". Nu intelegea prea bine ce se intampla dar o forta supra-omeneasca o cuprinse cat sa inceapa sa mearga. O forta supraomeneasca era nevoie aparent, pentru ca podeaua se transformase in smoala, incetindn-ui drumul, transformand un drum catre usa in o lupta pentru supravietuire. Dupa minute indelungate reusi sa ajunga la usa, deschizand-o, iesi afara. Era in padurea din fata casei, dar casa nu era in spatele ei. In fata ei un cal alb statea, maret si falnic, parca scos din carti, cu o coama de-a dreptul stralucitoare, dar chiar daca era asa de splendid, animalului ii lipsea un picior, avand doar trei. Simtind animalul, ea se apropie cu sfiala de el. Atunci...

Stapinita de curiozitate fata urma femeia din oglinda,,,,astfel ca dintr-o clipa ea si-a dat seama ca a nimerit in acea oglinda.privi in jur, si nu o mai gasi pe femeia aceea. Uitindu-se in oglinda magica, fiind deja in nauntrul ei, vazu acea femeia, si si-a dat seama ca s-au schimbat cu locuri....

Femeia din oglinda ii zambi cald si ii intinse mana chemand-o la ea. Fara sa stie de ce, fara sa stie cum, ca si cum ar fi fost sub o vraja ce ii imobiliza vointa, fetita urma chemarea femeii din oglinda pretioasa, din cufarul faurit din oglinzi, din coliba inflorata, de la umbra brazilor falnici, din padurea intunecata, de pe taramuri indepartate.

In cufar era o singura oglinda, mica de marime, dar brodata cu pietre rosii, cu nestemate multe, o oglinda mult mai pretioasa decat ce vazuse fata vreodata. Dar ceea ce a atras atentia fetei, era faptul ca din oglinda o femeie o staruia, ochii ii pareau cunoscuti, dar fata era una nemaivazuta.

In mintea ei mii de ganduri incepura sa alerge, oare era ea, oare oglinda era cumva magica, cum a ajuns in mana familiei lor, cine a dat oglinda?

Muta de uimire fetita nu stia cum sa reactioneze la cele vazute. Asteptarile ei erau depasite.Se astepta sa vada un secret foarte mare dar ceea ce vazuse acolo era peste asteptarile ei. Trecu vreme de cateva ceasuri si fetita nu se misca din fata cufarului....incerca sa realizeze ce se intampla.

Astfel ca, manata de curiozitate, fetita se puse la panda pe timpul noptii, asteptand ca toata lumea sa fie profund adormita, pentru ca mai apoi sa poata cerceta cufarul in voie. In prima noapte de panda insa fetita adormi, a doua noapte la fel, abia in a treia noapte rezista pana la miezul noptii, iar cand pendulul batu de orele 12 noaptea fetita ramase muta de uimire in fata a celor ce vazu.

Insa fetita crestea si incepuse sa isi puna anume intrebari legate de cufar. Vroia sa afle secretul cufarului nedeschis.

Cufarul misterios, faurit din oglinzi era singurul obiect din casa de care nu voia sa vorbeasca nimeni, era ca un fel de secret al familiei, de conspiratie a tacerii. De cand era mica fetita fusese invatata sa nu intrebe nimic si sa nu spuna nimic despre ciudatul obiect.

Singurele momente in care fetita se simtea usurata, nechinuita de of-ul staruitor, erau acelea in care isi delecta imaginatia privind intr-un tainic ungher, ce adapostea un cufar faurit din oglinzi.

Si cu toate ca coliba lor era una ingrijita si foarte primitoare totusi fetita nu era fericita. Ea plangea mereu.Avea un off mare pe sufletel si nu stia cum sa scape de el.

In acea coliba traiau o fetita cu mama sa.Desi saracacioasa, coliba era curata si ingrijita,in jurul ei era o gradinita frumoasa cu flori, care raspandeau un parfum minunat in jur.