Home » forum » forum psihologie

Blestemata de propriul tata

Submitted by rudi on Thu, 07/22/2010 - 18:47
No votes yet

Cu cateva zile in urma am avut o discutie cu tatal meu,in care i-am facut niste reprosuri,insa fara a fi lipsita de bun simt.Si mi-a spus suierat,printre dinti:"Sa dea Dumnezeu praf si pulbere sa se aleaga de tine si de viata ta!".De doua ori.Si nu inteleg!In ce situatii ajunge un parinte sa isi blesteme copilul ,in halul asta?Ma poate ajuta cineva sa inteleg

?

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/7246
‹ De ce romanii sunt mandri chiar daca nu au cu ce? Daca un psiholog are ca "defect profesional" lipsa de empatie..ar fi mai indicat sa se reprofileze? ›

Blestemul

Submitted by Elena-Roxana on Fri, 07/30/2010 - 17:50.

Hai sa iti spun un lucru...... parintii fac acest lucru inconstient,sincer ei nu realizeaza cat de mult ne afecteaza blestemele lor,ca ne fac incapabil ,ca ne fac sa ne pierdem increderea de sine ca ne simtim fara putere si asa clacam. Nu are un motiv anume pt care te-a blestemat.....nu are nevoie de motiv..a facut-o nici nu ai nevoie sa intelegi pt ca e prea greu ,nu merita sa te obosesti pt asta ca vei dezamagita. Ani la rand am fost blestemata de proprii mei parintii,am fost jignita si facuta in cele mai urate moduri posibile,i chiarajunsesem sa ma cred asa. Ma imtea exact cum imi ziceau ei.EEEE dar am descoperit ca nu sunt asa,am descoperit ca ei o problema foarte mare caci nu stiu sa imi aprecieze valoarea mea ca copilul lor si apoi ca om.Am descoperit ca e vina lor si nu a mea. Stii e dureros cand parinti te blestema sau jignesc insa nu ii lasa sa te duca in jos tu esti o PERSOANA mult prea valoroasa pt a asculta ce zic ei. Incearca sa iti recastigi increderea in tine,incearca sa te faci ca urzesti atunci cand mai zice tatal tau asta sau sa iti intre pe o ureche si sa iti iasa pe toate gaurile posibile. E greu dar se poate si functioneaza de minune. Multa bafta si ai grija de tine.

blestemul parintilor

Submitted by Alexandra Ghiran on Fri, 07/23/2010 - 14:47.

datoria unui parinte este sa-si creasca copilul..cat mai bine..si poate atat parintele cat si copilul au *datoria de a se iubi si de a se respecta "neconditionat"...imi imaginez ca e foarte dureros pentru un parinte sa primeasca reprosuri de la copilul sau, oricat de justificate ar fi ele sau cat de *diplomatic ar fi spuse.. mesajul pe care il transmit este ca parintele respectiv nu "si-a facut treaba" bine, ca este judecat..ca nici copilul respectiv nu "isi face treaba" bine (aceea de a acorda respect, iubire neconditionata)..reprosul copilului este un atac direct asupra unei parti foarte intime si importante pentru un parinte, iar reactia normala, naturala la orice atac este apararea..si nu sunt gasite de fiecare data cele mai constructive, benefice *aparari..

blestemul parintilor nu e aparare !

Submitted by Burtus (not verified) on Wed, 08/04/2010 - 18:49.

De acord ca relevarea incompetentei parintelui de catre copil este traumatic pt. parinte , dar nu are dreptul sa atace , caci blestemul e un atac , nu o aparare !
Aparare ar fi fost daca s-ar fi justificat .

nu are dreptul sa atace

Submitted by Alexandra Ghiran on Thu, 08/05/2010 - 01:52.

sunt de acord, blestemul e un atac..credeti ca un atac nu poate fi justificat?
poate ca justificarea este irelevanta pentru durerea resimtita in urma atacului, poate ca justificarea nu exista decat undeva adanc in sufletul celui care ataca si nu poate fi inteleasa sau perceputa si de cei din jur, dar chiar si asa cred ca orice act poate fi justificat cumva.

indiferent daca eu consider ca cineva are sau nu dreptul de a face ceva, realitatea acelui ceva infaptuit, trait ramane aceeasi. si poate ca trebuie mai intai sa accept realitatea asa cum este ea, ca sa pot gasi metode de a ma adapta in mod optim la ea.

Totusi,atunci cand urezi ca

Submitted by rudi on Fri, 07/23/2010 - 21:25.

Totusi,atunci cand urezi ca "praful si pulberea" sa se aleaga de copilul tau si de viata lui,e ca si cum i-ai ura sa moara.Si eu sunt mama,si chiar daca as fi lovita fizic de copilul meu nu i-as spune asa ceva.

Nu credeti ca blestemul respectiv,dincolo de apararea absolut normala a parintelui meu,spune mai multe despre imaturitatea lui afectiva?Nu credeti ca e exagerata reactia lui fata de situatia respectiva?Aici nu am venit sa imi judec parintele,ci sa il inteleg,deoarece a venit vremea sa fiu parintele parintelui meu.

Nu are rost sa ma incarc inutil cu sentimente de vinovatie,pentru ca atitudinea asta fata de mine a avut-o de cand m-am nascut...si atunci eram prea mica sa stiu sa fac reprosuri.In concluzie,nu reprosurile mele sunt cauza.Tata m-a "incarcat" de cand m-am nascut cu lucruri de genul asta,insa nici o data nu s-a ajuns pana aici.

Repet,nu credeti ca e exagerata si anormala reactia lui fata de situatia respectiva?

reactie tatalui

Submitted by Alexandra Ghiran on Sat, 07/24/2010 - 19:28.

am inteles ca reactia vi se pare exagerata, anormala si o dovada de imaturitate afectiva..ce nu inteleg este de ce aveti nevoie ca altcineva sa va confirme aceasta "intelegere" a comportamentului tatalui dumneavoastra..sau cum anume v-ar ajuta daca cineva ar spune ca "da, tatal dumneavoastra este imatur afectiv si are reactii exagerate"..pot doar sa banuiesc, din ce ati scris pana acum, ca "reprosurile" de care vorbeam inainte sa vine din interior, din sufletul tatalui tau si nu din exterior

poate o intrebare mai constructiva pe care ati putea sa v-o puneti ar fi "cum ati putea sa reactionati dumneavoastra ca raspuns la reactia tatalui?", sau ce atitudine sa adoptati acum, pentru a va simti mai bine

Am nevoie sa mi se confirme

Submitted by rudi on Sat, 07/24/2010 - 22:00.

Am nevoie sa mi se confirme acest lucru,deoarece nici eu nu inteleg foarte bine ce se petrece cu el.Intelegand,l-as putea ajuta(si m-as putea ajuta) mai bine.Dumneavoastra cum credeti ca trebuie sa reactionez fata de atitudinea atat de ostilña a tatalui meu fata de mine.Ma doare foarte tare,ca desi nu ii spun absolut nimic,mereu se ia de mine.Si imi e foarte mila de copilul care am fost.Ma intreb cum i-am rezistat?Cum sa reactionez?Cum sa imi explic comportamentul lui,pentru ca ma doare foarte tare.Niciodata nu a venit la mine la spital,cand am fost internata si nu s-a interesat de sanatatea mea.Nici macar la mine la nunta nu va veni.Nici nu stiu cum sa explic celor din jur asa ceva.

..mm,,

Submitted by Alexandra Ghiran on Sun, 07/25/2010 - 01:42.

imi pare rau pentru durerea pe care o simtiti...auzisem azi intr-un film o replica care suna cam asa: "oamenii raniti, ranesc oameni"..nu stiu in ce masura se poate aplica tatalui dumneavoastra, dar ar putea fi asta o explicatie..nu stiu ce rani ar putea avea tatal dumneavoastra, si nici daca le-ati putea vindeca dumneavoastra..stiu insa sigur ca il iubiti si asa cum este el, pur si simplu..si poate il puteti ierta pentru suferinta care v-a provocat-o si v-o provoaca, pentru ca el v-a dat ceva mult mai important decat asta: viata..si probabil multe lectii, oportunitati de invatare..

stiti ca nu va puteti schimba tatal..cred insa ca puteti sa vedeti dincolo de atitudinea ostila, de cuvintele dureroase, sa vedeti ceva care conteaza mai mult, ceva mai profund

v-ati pus o intrebare foarte buna.."cum i-ati rezistat pana acum"..sigur ati facut ceva in sensul asta, poate daca cautati mai mult o sa identificati mai multe modalitati, resurse pe care le aveti deja oricum..si poate nici nu e vorba de rezistenta, cat despre o intelegere care nu tine de logica, ratiune sau cuvinte

faptul ca va este mila de copilul care ati fost..puteti in acelasi timp sa fiti mandra de acel copil..si de adultul care sunteti si care poate consola copilul, il poate recompensa..

Multumesc foarte mult!Numai

Submitted by rudi on Sun, 07/25/2010 - 11:22.

Multumesc foarte mult!Numai bine!

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
V
x
d
9
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie