Am sa incerc eu un raspuns, spun "incerc" pentru ca intrebarea ta este sumara si nu este foarte clara directia dar in linii mari cred ca inteleg cam la ce te referi.
Mandria prin definitie are pe de o parte calitati pozitive iar de cealalta parte are si calitati negative.
Cand cineva vrea sa fie mandru de el (trebuie sa se raporteze la ceilati pt ca ceilalti sa aprecieze asta si sa-i dea feedback pozititv) arata ca vrea sa fie incantat de imaginea sa. In cazul asta mandria este sinonim cu orgoliul.
In cazul unor oameni(poate mai multi) cu stima scazuta, acestia simt nevoia de valoare proprie si pentru ca nu o pt gasi in ei insisi fac ceea ce pot sa o gasesca in alta parte si fac asta incercand sa-si insuseasca tot felul de valori de diverse feluri: arat bine, sunt inteligent(sau destept), sunt bogat, sunt placut, sunt puternic, sunt admirat pt ceea ce sunt, etc.
Toate astea insemnand un statut ridicat, o valoare personala mare, pretind valoare mare in ochii celorlalti si pt ca stima de sine functioneaza invers proportional cu orgoliul - cand una creste cealalta scade - orgoliul este mare.
Orgoliul, in interpretarea mea, este aparenta(dar falsa) valoare si identitate "sunt cineva important si nu ma pretez la lucruri mici, trebuie sa fiu tratat cu respect, aplaudat, admirat, tratat cu lucruri de calitate" astfel isi acopera carentele interioare.
Cum spunea si Adler: "orice comportament tintit catre superioritate tradeaza o anumita inferioritate".
Am sa incerc eu un raspuns
Am sa incerc eu un raspuns, spun "incerc" pentru ca intrebarea ta este sumara si nu este foarte clara directia dar in linii mari cred ca inteleg cam la ce te referi.
Mandria prin definitie are pe de o parte calitati pozitive iar de cealalta parte are si calitati negative.
Cand cineva vrea sa fie mandru de el (trebuie sa se raporteze la ceilati pt ca ceilalti sa aprecieze asta si sa-i dea feedback pozititv) arata ca vrea sa fie incantat de imaginea sa. In cazul asta mandria este sinonim cu orgoliul.
In cazul unor oameni(poate mai multi) cu stima scazuta, acestia simt nevoia de valoare proprie si pentru ca nu o pt gasi in ei insisi fac ceea ce pot sa o gasesca in alta parte si fac asta incercand sa-si insuseasca tot felul de valori de diverse feluri: arat bine, sunt inteligent(sau destept), sunt bogat, sunt placut, sunt puternic, sunt admirat pt ceea ce sunt, etc.
Toate astea insemnand un statut ridicat, o valoare personala mare, pretind valoare mare in ochii celorlalti si pt ca stima de sine functioneaza invers proportional cu orgoliul - cand una creste cealalta scade - orgoliul este mare.
Orgoliul, in interpretarea mea, este aparenta(dar falsa) valoare si identitate "sunt cineva important si nu ma pretez la lucruri mici, trebuie sa fiu tratat cu respect, aplaudat, admirat, tratat cu lucruri de calitate" astfel isi acopera carentele interioare.
Cum spunea si Adler: "orice comportament tintit catre superioritate tradeaza o anumita inferioritate".
Principul compensarii.
Post new comment