Home » forum » forum comunitate

Am trecut prin aceste sedinte de psihoterapie dupa ce mi-a decedat copilul

Submitted by Elif on Tue, 07/05/2011 - 11:14
No votes yet

Am trecut prin aceste sedinte de psihoterapie dupa ce mi-a decedat copilul,au trecut 3 ani,am renuntat la sedinte pentru ca nu mai imi permit financiar si nu a dat rezultate,nu din cauza medicului,din cauza mea,pentru ca eu imi alimentez durerea minut cu minut,nu pot sa-mi uit copilul,mai alese ca era singurul.

Nu pot descrie durerea unei mame...

Am inceput sa ma tratez singura,nu accept nimic din exterior,nici macar sfaturi,evit orice,mint cand vor sa vina in vizita,le spun ca sunt plecata la servici,nu raspund la tel..s.a.m.d.

Recunosc ca am probleme si ca am nevoie de ajutor,dar nu mai vreau.Singurul lucru pe care mi-l doresc este ca astept sa ajung cat mai curand langa puiul meu.

Peste cateva zile ar fi implinit 23 de ani,sunt un dezastru,v-am mai scris.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9075
Sunt eu, anonimul cu posturile alea infame cu femeile si prostia ›

Durerea pierderii unui copil,

Submitted by GretaVaida on Wed, 10/26/2011 - 12:39.

Durerea pierderii unui copil, mai ales daca este si uniicul, nici nu se poate descrie in cuvinte... dar viata merge inainte, cu bune si rele. suferinta isi are rolul ei, dar sa sti ca durata si intensitatea suferintei nu este direct proportionala cu iubirea fata de persoana pierduta. Iubirea este vesnica, ea este in sufletul nostru, copilul este mereu prezent ..chiar daca asta se inatampla doar in amintirile pe care le avem. multe persoane cred ca daca incep sa traiasca, sa nu mai sufere vor fi criticate de cei din jur. sunt doar simple impresii... avem dreptul sa ne traim in contiunuare viata, sa ne bucuram de ea, sa lasa suferinta la o parte, sa incepem sa socializam.. si asta nu inseana ca am uitat de persoana pierduta sau ca nu o mai iubim. deci cred ca e momentul pui capat suferintei (desi ai dreptul sa mai ai fel de momente in care sa/ti doresti sa asuferi.. e perfect normal) si sa constientizezi ca te poti si bucura avand mereu in suflet si in minte iubirea vesnica si amintirea copiluilui tau drag.

Cred ca cei care incearca sa

Submitted by Gila (not verified) on Thu, 03/01/2012 - 22:17.

Cred ca cei care incearca sa dea tot felul de sfaturi nu stiu exact ce inseamna durerea unei mame.Eu stiu. Si eu mi-am pierdut fiul in varsta de 23 de ani in decembrie 2011.Stiu prea bine ce inseamna sa adormi cu lacrimi pe obraz si te trezesti la fel.Stiu ce inseamna sa il cauti cu privirea si sa nu il gasesti in casa, in patul lui.Sa ti se para ca il vezi peste tot, pe strada,in casa,in multime.E groaznic.Stiu ce inseamna sa te refugiezi in tacere,lacrimi, neputinta si un dor care te mistuie.Cele sau cei care dati sfaturi ,cati copii ati pierdut? Stiti cum e sa te duci zilnic la mormantul copilului tau si sa stii ca in groapa aia neagra si rece este trupul copilului pe care l-ai purtat 9 luni in pantece?Pe care l-ai leganat in brate,l-ai mangaiat,l-ai sarutat,ai plans impreuna cu el cand era bolnavior,ii racoreai fruntea cand avea febra.Si dupa 23 de ani sa ramai doar cu poze la care te inchini ca la icoane.Stiu ce inseamna sa iti vina sa urli de durere si sa nu vrei sa vezi si sa auzi oameni in jurul tau.E cea mai cumplita durere posibila si nici un sfat sau psiholog nu te poate ajuta

Cunosc cateva familii in

Submitted by Elif on Tue, 07/05/2011 - 18:48.

Cunosc cateva familii in aceasi situatie cu noi,dar evit sa ma intalnesc cu ei,de fapt si ei ne ocolesc,nu as suporta sa intru intro discutie tot despre durere.Am incercat pe internet,dar acele mame s-au consolat,altele au mai nascut cate un bebe,altele au luat calea bisericeasca.

Draga Elif

Submitted by KablanHilda on Sun, 10/30/2011 - 12:47.

Cand pierdem pe cineva drag, il plangem...si incercam sa traim cu cei ramasi; e ceea ce ar fi vrut el acum, sa-l ajuti sa se integreze in sinele unificat; suntem cu totii aici.
Cand vei simti ca poti sa "scoti capul" din izolarea suferintei, spune-ti ca el este aici intr-o alta forma, chiar asa este...si incepe sa traiesti cu cei alaturati, revarsa-ti atentia asupra lor si incepe sa faci lucruri pentru ei si integreaza-te in universul social si in universul mare.

Cred ca si ei au nevoie de

Submitted by Elif on Fri, 11/11/2011 - 12:17.

Cred ca si ei au nevoie de medic nu numai eu.V-am mai scris ca eu nu tin legatura cu cei apropiati de ambele parti,acum sunt acuzata ca am reusit sa fiu la servici, cea dinainte(partial),am avansat in functie datorita eforturilor mele,m-am implicat mai mult,nimic mai mult,eu nu pot oferi decat durere celor din jurul meu.Nu suport sa ma intalnesc cu ei ,de acolo lipseste puiul meu,iar acest lucru imi face foarte rau.Ei nu fac decat sa ma raneasca,daca ar fi fost puiul meu nu ar fi permis nimanui sa ma raneasca.Au inceput sa-l influenteze si pe sotul meu,eu doar pentru el mai sunt aici printre pamanteni,sper ca rautatea celor din jur sa nu distruga cuibul nostru care si asa a ramas fara pui.
Cand plec la servici imi maschez ochii umfati,fardurile ma ajuta,din casa iese mama lui Sercin pe care el o admira foarte mult,ii placea cand ieseam impreuna,era mandru ca are o mama tanara,dar acasa sunt un dezastru,langa sotul meu nu plang,de fapt sta foarte putin acasa,doar ne intersectam putin.dar atunci ai arat ca el este pentru mine totul.Sunt constienta ca pe termen lung nu este bine pentru mine,dar acum nu pot si nu vreau mai mult de atat.
Va multumesc pentru sfaturi

re: sunt un dezastru

Submitted by Dorin Victor Vasile on Tue, 07/05/2011 - 11:21.

Elif,

nu esti un 'dezastru' ci doar o mama care inca sufera. Sedintele de psihoterapie si/sau ajutorul celor din jur nu iti vor anula suferinta ci doar te-ar putea ajuta sa o integrezi mai usor in ceea ce esti si ce faci, sa functionezi mai adaptat.

Faptul ca sedintele de psihoterapie nu te-au ajutat foarte mult poate avea mai multe cauze. Poate ca abordarea terapeutica nu a fost cea mai potrivita, poate ca ar fi trebuit sa ai mai multa rabdare, sau poate, asa cum ai spus si tu, nu iti doreai cu adevarat sa fii ajutata in momentele acelea.

As vrea sa te intreb insa altceva: in aceasta lunga perioada de doliu pe care ai traversat-o ai cunoscut parinti cu experiente dureroase, asemanatoare cu ale tale? Poate ca cei apropiati nu pot intelege prin ceea ce treci insa altcineva cu o experienta asemanatoare poate.

Am mutat postul tau in rubrica forum, astfel incat daca cineva doreste sa iti spuna ceva sa o poata face mai usor.

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
G
k
7
v
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie