nu reusesc sa merg mai departe...

No votes yet

buna ziua!va multumesc ca imi ascultati problemele, inca nu mi-a mai raspuns nimeni la problema mea cum sa-l determin sa i-a o hotarare...

mi-as dori daca se poate sa-mi spuneti ce alte optiuni mai am ca sincer nu reusesc sa merg mai departe....in aceasta saptamana care a trecut l-am simtit mai rece cu mine, ne-am auzit doar prin telefon, de cele mai multe ori l-am sunat eu ca treceau multe ore fara sa sune si ma ingrijoram , imi spunea ca ma suna inapoi dupa scute conversati, imi inchidea si spunea ca revine imediat,dar treceau ore si nu mai suna....

de aceea spun ca simteam ca ceva nu e in regula...mai spre finalul saptamanii i-am comunicat ca nu-mi face bine comportamentul lui, ca ma doare si sufar, ce s-a schimbat , de ce este distant cu mine, unde este dorinta de a ma suna imediat ce pleca de acasa de langa ea, dorul lui fata de mine, unde sunt cuvintele te iubesc spuse foarte des,ba mai mult inchidea conversatia sec cu "pa...ne auzim",nici nu apucam sa-i zic te iubesc....intr-un final a venit cu explicatia cum ca nu are de-a face cu mine comportamentul lui, ca este strict din cauza serviciului, a avut o saptamana grea, ca sentimentele lui nu s-au schimbat....

a avut saptamana asta doua ocazii sa ne intalnim, noi nu prea putem din cauza celeilate, de aceea profitam de orice ocazie, dar de data aceasta mi-a zis ca va veni si de fapt la mine nu a mai ajuns, explicatia a fost ca nu se simtea ok si nu ar fi vrut sa -si verse problemele pe cei dragi, daca ar fi venit ar fi fost doar mecanic cu mine,nu s-ar fi putut rupe de probleme, mi-ar fi facut mai mult rau...sincer am incercat sa-mi pun increderea in el dar acest comportament nu mi se pare ok....

vreau sa mentionez ca doamna lui de acasa banuind ca avem ceva face in asa masura ca atunci cand nu este cu mine si este dincolo, sa-mi umple telefonul cu mesaje, cat de bine se inteleg, cat de mult o iubeste, sa ma ameninte ca-mi trimite toata familia ei pe capul meu, sau ca se va lega de ai mei, face asta doar atunci cand el este acasa cu ea, in restul saptamanii nimic, ma dor comentariile ei, ma fac in acelasi timp nelinistita si nu mai pot sa-mi controlez starile si sa fac nici cele mai simple lucruri,imi este gandul mereu acolo cand este cu ea, desi el imi spunea ca sa nu ma gandesc la astea ca face toate cele doar pentru fetita lui, pentru ea este inca acolo, doamna lui a primit ultimatumul ca daca nu se schimba in comportament se va produce despartirea lor....

ea stie ca inca il poate santaja cu fata, el acasa face totul sa fie ok, de aici doamna nu prea are de ce se lega doar de banuiala ca existam noi si cum nu poate sa-l atace se descarca pe mine.....mentionez ca existau probleme intre ei dinainte sa exist eu, faptul ca au aparut sentimente intre noi nu l-a facut decat sa i-a initiativa acasa, sa o determine sa faca ceva pentru casa lor sa vada daca s-ar putea schimba ceva in bine pentru ei.....mi-a spus ca ea de fiecare data cand incearca sau a incercat in trecut nu persista in ele, o face doar perioada in care se simte amenintata,dupa care revine la vechile obiceiuri....

de aceea imi puneam intrebarea ce si cat trebuie sa se mai intample sa poata lua o decizie,chiar daca ar fi sa renunte la noi doi...candva imi spunea ca si-ar dori ca doamna lui sa se schimbe , sa devina mai responsabila,mai matura, sa termine cu prostiile dar stie ca de-a lungul relatiei lor, e vorba de ani multi, ea nu a persistat in schimbare, de aceea mi-a cerut sa am incredere in el, in sentimentele lui, ca nu ma minte cand a afirmat ceea ce simte si ceea ce-si doreste, adica acel viitor cu mine, dar ca vrea sa fie sigur ca i-a acordat doamnei toate sansele si i-a oferit situatia si conditiile ideale de a afce schimbarea, de aici si acel comportament mai distant cu mine, imi zicea ca trebuie sa se rupa putin de mine cu gandul pentru a putea analiza tot ceea ce se intampla acasa la el....

sincer imi este greu pentru ca toate acestea ma dor, il iubesc, mi-am redeschis sufletul dupa ce am vut un mariaj esuat, pur si simplu mi s-a intamplat si iubesc din nou, mult mai intens, de aici si frica mea de a nu fi dezamagita...i-am comunicat toate acestea,comunicam tot ce se mai intampla,ma linisteste de fiecare data cand vorbim, cand este cu mine imi dovedeste ca sentimentele lui sunt neschimbate, ca nu m-a abandonat,dar nu pot alunga frica, de aici imi fac atatea ganduri...

nu stiu cum sa procedez, am nevoie de cateva sfaturi sa pot sa i-au lucrurile asa cum sunt, sa nu le mai transform in catastrofe....va rog dati-mi cateva indrumari cum sa merg mai departe, cum sa i-au lucrurile sa nu para atat de complicate pentru ca nu reusesc....v-am scris un pic mai mult, sunt toate gandurile ce ma framanta,in speranta ca as putea fi ajutata....

va multumesc si astept indrumarea dvs...

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/9094

buna tuturor!

buna ziua din nou!legat de suspectul de sarcina inca sunt tot in stand bye, iar legat de termenul propus de mine l-am modificat pentru ca nu mai pot continua asa, eu de curand i-am comunicat ca sunt in acel stadiu in care vreau mai mult de la el, nu mai vreau sa-l impart cu nimeni, i-am comunicat toate ofurile cu bune si rele si sa caute in asa masura sa-si analizeze ceea ce vrea exact intr-un interval de o luna, i-am spus ca la momentul acesta pe mine nu ma mai ajuta cu nimic cuvintele ai rabdare, mai asteapta….ce sa tot astept la o adica , a avut atatea ocazii in care imi spunea ca nu mai poate asa si ca va divorta,iar apoi intervenea cate ceva ce il facea sa dea inapoi….nu inteleg de ce imi spune asemenea lucruri, stiind ca apoi se intoarce si imi face rau,ba mai mult de curand a facut din nou aceste afirmatii si de 2 zile a venit sotia lui la mine cu un test de sarcina ,asigurandu-se ca voi fi prima care voi afla vestea….am simtit ca inebunesc sincer, dar totodata incep sa imi conturez in capsorul meu acele cuvinte in care sa-i comunic ca de data asta chiar pun punct eu, ce ar mai trebui sa astept acum cand am primit o veste care m-a doborat la pamant,sa mai caute motive sa stea acasa ca una, ba alta….nu mai merge asa….i-am comunicat de gestul sotiei, nu parea deloc surprins,era incantat mai exact, iar cu un tupeu extraordinar mi-a cerut sa nu-l parasesc inca, sa mai raman langa el….cum as mai putea eu sa stau , chiar nu vede cat de mult sufar?……chiar vreau sa imi gasesc curajul necesar sa pun punct acestei mascarade ca nu duce nicaieri,adevarul ca daca ma iubea asa cum il iubesc eu facea ceva de mult pentru noi nu se complacea in situatia asta…..iar legat de posibila sarcina a mea , daca va fi sa fie voi hotari la momentul acela ce voi face in continuare pana atunci incerc sa-mi adun toate gandurile si sa pot lua o decizie inteleapta care sa imi aduca si mie linistea si implinirea sufleteasca de care am atat nevoie.....va multumesc ca imi ascultati ofurile, va doresc toate cele bune tuturor!cu mult respect alina

pai vezi??

de ce n'are ursu' coada?? eu cand iti spun ca minte de rupe si mai vine si cu tupeu sa-ti spuna sa nu-l parasesti INCA! eu nu inteleg totusi, de ce nu-ti faci un test de sarcina sa vezi ce si cum? si termini cu stresul asta, iei o decizie si gata! dar ai grija sa decizi pentru tine, nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca! eu cred ca daca venea sotia lui la mine cu testul de sarcina lesinam! am si avut o situatie asemanatoare de altfel, unde din cauza socului nu-mi amintesc ce s-a intamplat timp de cateva minute....
ce am povestit inainte mi s-a intamplat acum cativa ani, iar deciziile pe care le-am avut de luat, le-am luat atunci in ciuda suferintei pe care o simteam! am suferit mult si mai sufar inca si o cicatrice pe suflet oricum imi va ramane desi stiu ca nu are rost, dar poti sa-ti scoti inima?? Laughing)))))))) tie o sa-ti treaca atunci cand vei cunoaste pe altcineva....potrivit pentru tine.

Mult succes in continuare!

mersi din suflet !

sincer vreau sa-ti multumesc pentru intelegere si as dori sa-ti comunic ca de buna dimineata, dupa o noapte agitata, in care nu imi gaseam linistea si aveam atatea ganduri in capsor, iar numa bine domnul nu ma cautase deloc de ieri pana azi dimineata am reusit sa-mi ordonez gandurile si sa i-au taurul de coarne....da am reusit sa-mi descarc sufletul de atatea intrebari , am reusit sa strang forta si curajul necesar pentru asta.....in aceasta conversatie purtata de curand eu am fost cea care a vorbit mai mult,nu prea i-am mai dat dreptul de a mai veni cu cate ceva care sa ma inmoaie si sa cedez din nou......i-am comunicat ca mi-a ajuns situatia in sine, am ajuns la o singura concluzie ..aceea fiind ca el nu va iesi din situatia de acasa, indiferent ce va trebui sa mai faca, cate va mai trebui sa accepte din partea partenerei, va gasi de fiecare data cate un motiv sa mai ramana....in concluzie nu ma iubeste asa cum spunea,atata timp cat nu face nimic pentru noi, daca nu ii este bine acasa cu doamna si ii era atat de bine cu mine de ce nu a putut lua o decizie pana acum?......a incercat el printre cuvinte sa spuna ca nu vrea asta, ca de ce fac toate acestea, doar pentru a gasi pe altcineva?......nu i-am spus decat ca ar fi trebuit sa se puna putin in locul meu, sa fi fost atent atunci cand ii comunicam ca sufar si nu mai rezist,iar la o adica e dreptul meu sa aleg spre binele meu,iar daca va fi altcineva asta este, merit pe cineva care sa ma pretuiasca si sa ma iubeasca la adevarata valoare in totalitate si nu pe jumatati......acum jocul inceput de el s-a incheiat incep altul dupa regulile mele, daca intradevar ma iubeste asa cum zicea o sa vada abia acum ce a pierdut ...eu una nu vreau sa mai impart ceva ce iubesc eu cu alta persoana......eu nu sunt dispusa sa mai astept sa vina al 2-lea bb. poate al 3-lea si asa mai departe ca sa se hotarasca el......acum e momentul sa i-a decizia corecta eu plec pe drumul meu iar daca vrea sa ma urmeze sa o faca acum,iar de nu sa ramana in situatia lui de acasa si sa ma uite.....nu asta e viata pe care mi-am dorit-o si care imi promisese ca mi-o va oferi.......pe undeva gestul doamnei lui cu testul de sarcina mi-a deschis ochii,el s-a bazat foarte mult pe sentimentele mele, pe faptele mele cand ii aratam cat il iubesc, fara sa vada ca toleram atatea doar pentru ca iubeam, doream ceva ce nu aveam voie la o adica , dar totusi am facut-o, inima mea avea nevoie de el..si acum are dar trebuie sa invat sa traiesc fara el..adevarul ca acum sufar enorm, nu am cuvinte sa descriu starea mea dar in acelasi timp ma simt usurata oarecum ca am avut puterea sa fac asta....tot ce vreau acum este sa-mi i-au cei doi puisori care vrand nevrand au simtit durerea mea si pana incepe caminul , in urmatoarea luna sa plecam undeva cat mai departe de el, ca sa nu existe riscul sa mai cad in plasa lui.....de dimineata ma gandesc sa plec pana maine seara departe , sa ma pot linisti,sa imi tin timpul ocupat si sa nu am timp nici macar sa ma gandesc la el.......stiu ca nu imi vindec rana asa repede dar voi mai atenua din durere.......iar legat de testul de sarcina,mi-am facut , momentan a iesit negativ dar nu ma prea bucur ca am mai patit cu ele asa cu ambele sarcini, imi confirmase ecograful sarcina inaintea testelor, nu ma bazez tare pe ele, ma apropii de urmatoarea perioada de menstra si o sa urmaresc atunci ce si cum ca apoi sa-mi fac oricum un control de rutina......pana atunci iti doresc toate cele bune!mult succes si tie in toate!.....alina

Alina

Dupa un mariaj care ti-a adus durere, ti-ai redeschis sufletul, tot in durere. Cum faci sa-ti atragi durerea? Va trebui sa te eliberezi de durerea ta si sa o inlocuiesti cu altceva, Alina.
Stii cand va putea el sa ia o decizie? Cand tu vei fi gata (cu adevarat) sa accepti orice situatie (ori cu tine ori cu ea), inclusiv aceasta situatie de tranzitie (de provizorat) in relatie (atunci vei fi PREGATITA).
Adica sa faci in asa fel incat sa te simti bine oricum ar fi!- situatie paradoxala, dar eficienta. Pentru a rezolva trairea ta, va trebui sa identifici toate sentimentele tale, toate senzatiile (corporale, organice) care apar atunci cand te apuca sentimentele de durere sufleteasca si teama de a-l pierde. Observa aceste lucruri la tine si ramai linistita; adica nu-ti modifica ritmul respiratiei, nu te abandona sentimentelor negative, observa-te pe tine, doar atat. Ramai linistita, intr-un fotoliu sau pe pat; observa senzatiile, cand ele scad in intensitate; calatoreste in imaginatie! Esti libera sa-ti imaginezi dorintele. Cand "te intorci", intinde-te, casca, bucura-te ca un copil, simte toate senzatiile corpului; te vei simti altfel; observa ce s-a schimbat in starea ta.
In acest fel poti lucra ca schimbarea sa inceapa sa se produca. Nu poti face ce nu permite Universul, stai in atitudine observativa, apeland la simturile tale (atunci inconstientul tau se va conecta acolo unde trebuie). Aceste lucruri trebuie sa devina cvasipermanente, tin de obtinerea starii de bine personal, urmat de succesul in relatii. Daca nu reusesti singura si daca ai posibilitate, mergi la psihoterapie pentru a deprinde astfel de tehnici si altele inca. Schimbarea nu se va produce asa deodata, dar VA INCEPE sa se produca asa deodata si tu vei observa.
El intuieste bine ca are nevoie sa se detaseze de tine ca sa se poata clarifica in primul rand in cealalta relatie (mai este si un copil la mijloc, dupa cum inteleg- situatia este complexa); il vei ajuta si pe el (sa decida ce are de facut) daca vei incepe sa te simti tu altfel; nu stiu cum sa-ti spun, toate sunt in lant, suntem elemente ale unui mare sistem, interconectati, legaturile se pastreaza).
In acelasi timp, nu-ti neglija functionarea sociala si profesionala.
Asta poti sa faci tu. Mai departe va fi cum trebuie sa fie.
Iti doresc sa obtii starea de bine personal; vei fi fericita, in orice fel.

incep sa reusesc ce m-ati sfatuit!

buna ziua!am incercat ce m-ati sfatuit si incepe sa isi faca efectul..am simtit diferenta,pot doar sa spun ca inca imi este foarte greu,e mult de munca cu mine.....cand simt ca ma incerca acele trairi negative fac in asa fel incat sa ma gandesc la momentele frumoase, la cuvintele lui care imi spuneau sa nu disper, sa am incredere, sa nu uit faptul ca ma iubeste iar despre decizie sa am rabdare ca va veni si voi fi prima care va fi informata de schimbare,pana atunci sa incerc sa ma detasez de probleme si sa las timpul sa le rezolve caci mai devreme sau mai tarziu toate se aseaza la locul lor...de ce vreau sa fac eu asta de aceea le complic si imi maresc starea de neliniste...invat sa iau lucrurile asa cum vin de la sine si sa ma bucur de fiecare clipa la intensitate maxima....vreau sa va comunic intradevar atunci cand am reusit eu sa ma detasez de suferinta mea chiar si pentru putin timp,au si venit vesti din celealta parte...adica m-a contactat domnul meu sa-mi comunice ca a luat decizia de a divorta pentru ca s-a saturat si numai poate continua asa....dar o sa aiba rugamintea ca in urmatoarea perioada sa fac tot posibilul sa nu ma las din nou influentata de trairi negative pentru ca nu e cazul...va dori sa se detaseze de mine pentru a putea face lucrurile cum trebuie si sa nu am vreo influenta asupra lui, pentru ca nu isi doreste sa amestece acum lucrurile si sa se ajunga mai tarziu sa imi reproseze ceva...vrea ca aceasta decizie sa ramana asa luata din suflet si sa nu aiba vreo legatura cu mine ,mi-a promis ca daca va lua hotararea sa faca pasul spre divort va fi strict din cauza problemelor lor si nu pentru mine....iar dupa ce se vor termina toate si va reusi sa-si gaseasca linistea interioara, sa nu aiba vreun sentiment de regret,pentru ca il vor incerca multe sentimente contradictorii, mai mult va trebui sa se obisnuiasca cu gandul ca fetita lui va fi departe de el.... mi-a cerut sa stau departe, va fi o perioada in care nu ne vom mai auzi, nu vom mai sti nimic unul de altul, dar cand se va linisti ma va cauta, vom comunica deschis iar abia atunci vom incerca sa devenim un cuplu, sa exploaram acele necunoscute, sa vedem daca am putea fi compatibili din toate punctele de vedere,abia atunci cand le vom incerca acestea vom putea lua decizia daca mergem inainte pentru a ne intemeia familia de care vorbeam,....pana atunci vom merge fiecare pe drumul lui, in speranta ca drumurile noastre se vor intalni candva si vom vedea atunci ce va iesi.....in toata aceasta perioada ce va veni nu voi avea de ales decat sa ma autocontrolez, sa invat sa fac asta zilnic si sa am incredere in ceea ce simt si ne-am promis.....nu am alta optiune decat sa astept sa treaca timpul si sa faca acum el pasul spre mine asa cum ar fi trebuit sa procedam mai demult....pana atunci viata merge inainte cu bune si rele si le voi lua asa cum vin....va doresc toate cele bune! ....multe multumiri din partea mea, iar daca voi mai simti ca nu o sa reusesc sa fac ceva o sa va cer ajutorul necontenit....alina

Alina fata draga

Din ce scrii tu acolo eu am inteles de fapt ca tipul a incercat sa se desparta de tine cu diplomatie, sa nu fie cautat/stresat/plansete si alte alea! Daca este de ani multi intr-o relatie care nu-i convine si se complace, probabil ca nici tu nu esti prima cu care incearca sa "aiba o relatie in viitor", "sa intemeieze o familie" si pt care are "nevoie de timp sa vada daca se schimba nevasta", etc, haida de!

chestia cu copilul e vrajeala, am o gramada de cunostinte ori divortate ori pur si simplu s-au despartit fara sa se casatoreasca chiar fiind un copil la mijloc! o relatie cand nu merge, nu merge! Parerea mea este sa-ti vezi de treaba... sincer iti spun.

Stiu ca suferi si eu am suferit...dar nu are sens sa-ti pierzi timpul sperand ceva ce personal cred ca nu se va intampla niciodata si sa te trezesti ca ai pierdut timp pretios cand puteai sa-ti gasesti pe cineva doar pt tine!

Incearca sa nu te izolezi, desi stiu ca e greu, cauta compania prietenilor/prietenelor, ocupa-ti mintea astfel incat sa nu te gandesti la el, la nimic, munceste sa cazi franta pe perna sa nici nu visezi si cu timpul iti vei reveni!

multumesc tina!

buna si tie!adevarul este ca deja sufar foarte mult, dar in momentul acesta eu chiar iubesc foarte mult, imi este enorm de greu sa ies...m-am gandit de nenumarate ori cand simteam ca nu mai pot sa ies din aceasta relatie dar de fiecare data nu aveam puterea necesara sa fac asta....sufar si nu imi este bine deloc , de curand am reusit cu ajutorul doamnei Hilda sa aplic niste exercitii care incet incet incep sa dea roade.....am foarte mult de lucru cu mine insumi dar sper sa reusesc , iar cand voi stapani bine tehnicile de autocontrol cu siguranta voi primi si acea siguranta si incredere in mine si voi putea fi ferma in decizii,asa incat nimeni si nimic sa nu ma mai poata influenta.....sa pot sa i-au acele decizii care sa imi faca bine mie in primul rand....legat de prieteni datorita fostului sot nu mai am pe nimeni,mai am doar familia si cei 2 copilasi de care devin tot mai constienta ca nu le face bine starea mea , nu le acord toata atentia care ar fi trebuit din acuza acestor nelinisti sufletesti.....ceea ce incerc este sa ma focalizez pe ei , ca la urma urmei ei sunt tot ce am eu,sunt ai mei, nimeni si nimic nu poate schimba asta....iti multumesc pentru parerea ta sincera.....acest site ma ajuta enorm si incet incet cu ajutorul psihologilor si celor ce intra aici incep sa vad si eu realitatea si sa i-au masuri....iti doresc toate cele bune...alina

nu esti pregatita sa auzi toate raspunsurile

si de aceea ti-e atat de greu sa iei hotarari! crede-ma ca stiu foarte bine ce inseamna aceasta suferinta. te-ai culcat vreodata pe pamant si ti-ai dorit sa se deschida pamantul si sa te inghita pur si simplu?? crede-ma ca stiu foarte bine ce spui, de aceea iti spun sa nu faci aceeasi greseala pe care am facut-o eu. stii care este diferenta? ca tu ai 2 copii asupra carora te poti concentra si care iti vor fi tot timpul alaturi si care poate simt ca ceva este neanregula cu tine. nu lasa suferinta din dragoste sa-i afecteze, crede-ma nu merita. si eu am asteptat vreo 3 ani de "da vin, asteapta-ma" si asta nici macar nu era insurat, dar nici nu stia ce vrea, asta in conditiile in care noi avusesem o relatie de lunga durata! parerea mea este sa-l convoci la o discutie sincera si pe termene, adica in cat timp considera el ca-si va rezolva problemele si va fi cu tine?! scurt! nu mai cred, intelege-ma, in faze de genu' "ateapta tu ca vin si eu cand mi-o veni chefu'". si vrei sa-ti mai spun ceva? dupa parerea mea tipul nu este pregatit nici pt cei 2 copii ai tai!
fa exercitiile care zici ca te fac sa te simti bine, incearca sa-ti creezi o stare de bine fortat, iesi cu copii mai mult eventual, etc. si convoaca-l la o discutie sincera. si pe mine m-a obsedat adevarul, o parte din el l-am aflat dupa cativa ani pentru ca nu se mai putea ascunde - imagineaza-ti ca omul care imi spunea ca sunt iubirea vietii lui s-a indragostit de altcineva, sau asa credea la vremea respectiva. nu numai ca n-a avut curaj sa-mi spuna, dar ma mintea intr-un hal.... aici intra si faza cu "vin asteapta-ma". si "te sun putin mai tarziu" si nu mai suna! si colac peste toate astea, cica s-au despartit, dar el nu stia ca tipa a ramas gravida si nu l-a informat decat cand a nascut, asa prin vechea metoda romaneasca. el in perioada respectiva era in faza "vom fi impreuna, am nevoie de ceva timp sa-mi revin". crede-ma ca am avut un soc. deci...mai rau decat atat tie nu cred ca ti s-a intamplat, macar stii ca e insurat si care e treaba. deci... alta data nu vei putea decat sa fii mai atenta si sa nu mai iei toate gogosile de bune. nu mai pierde timpul, convoaca-l la o discutie si mai bine suferi acum decat sa-ti prelungesti suferinta pe perioada mai lunga, pt ca in prezent practic asta faci!

sincer imi pare rau

buna din nou!sincer imi pare atat de rau ca tot acele persoane care sunt sincere si deschise sufera totdeauna mai mult!la fel ca mine ai pus suflet si ai negat cruda realitate, te amageai ca iti va fi bine.....eu mai exact am suferit mult inca din copilarie, practic viata mea se rezuma mai mult la suferinta, sufar si acum ca sunt singura cu doi copii, care au un tata iresponsabil, ma lupt cu greul vietii zilnic,iar cand l-am cunoscut pe domnul am fost sincera cu el, imi oferea ceea ce aveam eu nevoie atunci, intelegere,afectiune, de aici m-am agatat de acele clipe de fericire, iar acum imi este foarte greu sa ma lupt cu sentimentele acestea care imi dau o stare de neputinta....mai rau inca nu pot iesi pentru ca la momentul asta am o problema mult mai grava , suspectez o sarcina cu el si este prea devreme sa se vada ceva,este necesar sa mai astept nitel sa pot verifica....starea mea de neliniste este mult prea mare, imi este mereu gandul la ce voi face daca..., imi este gandul la el daca se adevereste cum voi proceda, cum ar fi mai bine?etc.......sunt prea multe intrebari in mintea si sufletul meu acum...acum nu pot face nimic altceva decat sa astept ceva timp si sa incerc sa imi mentin de cate ori pot starea de liniste pe care reusesc sa o obtin foarte greu si care din pacate o pierd destul de des.....ceea ce vroiam sa te intreb este ca ceea ce ai spus mai sus s-au intamplat recent sau mai in urma?..te intreb pentru ca daca este recent esti demna de admirat ca ai atata putere sa treci peste,sincer iti doresc multa liniste si sa fii fericita asa cum iti doresti ...meriti pentru ca ai un suflet nobil......multumesc pentru sfaturi,la momentul acesta ascult toate parerile pentru a putea cantari decizia mea pe viitor....toate cele bune tina

Alina

Buna, Alina,
E foarte bine ca ai reusit sa aplici in practica exercitiile si in plus ai observat si diferenta! Succesul e al tau- in plan personal; reusesti sa te desprinzi de suferinta. Nu a spus nimeni ca apare un rezultat spectaculos asa deodata, dar tu ai avut intelepciunea sa observi diferenta.
Ai dreptate, viata merge inainte cu bune si cu rele, ceea ce putem face este sa observam si sa acceptam schimbarile si sa ne combatem tendintele la anxietate.
E foarte buna strategia: "invat sa iau lucrurile asa cum vin de la sine si sa ma bucur de fiecare clipa la intensitate maxima".
In privinta lui, il poti ajuta gandind despre el ca e inteligent si ca va lua decizia cea mai buna, cum va stii el (acest gand al tau va emana energia potrivita).
(In orice caz, ramanem cu totii unitzi in Univers, trebuie doar sa observam asta, cu totii lasam o amprenta pe unde trecem, avem insemnatatea noastra.)
Iti doresc sa te simti din ce in ce mai bine, focalizandu-te pe starea ta zilnica si pe activitatile zilnice personale. Ai in vedere si functionarea sociala si profesionala, pentru a-ti desavarsi robustetea psihica (asta trebuie sa facem cu totii, de fapt).
Deci mergi inainte cu combaterea tendintelor de neliniste si nu lasa durerea sufleteasca sa te copleseasca- poti sa o recunosti, apoi tine-o langa tine si nu in tine!
Iti doresc mult bine!

buna !

am senzatia ca sunt inconjurata de un enorm ghinion, abia reusesc si eu sa ma linistesc putin, aplicasem exercitiile propuse de dvs si toate incepuse sa primeasca alt sens, incepusem sa fiu mai linistita si sa vad viata altfel, dar din nou nu imi mai gasesc linistea pentru ca de ieri seara , inclusiv in aceasta dimineata nu am reusit inca sa-mi revin....suspectez o sarcina, sunt pana acum cateva simptome care nu sunt de neglijat, inca este devreme sa ma pronunt sau sa se confirme ceva dar semnele inclina spre banuiala mea....iar acest lucru ma agita, la momentul acesta este necesar un timp de asteptare pentru a afla adevarul si colac peste pupaza tot ieri domnul mi-a comunicat ca s-a declarat oficial in casa lui divortul....de aici a venit si explicatia racirii lui in comportament, s-a retras in problemele lui , s-a detasat cat de mult de mine pentru a putea lua o decizie si sa nu am eu vreo influenta in aceasta...adevarul ca eu sunt impotriva avorturilor, dar daca se confirma banuielile mele nu stiu cum si cand ar trebui sa-i comunic aceasta pentru a nu-l influenta sau distrage de la ceea ce are de facut in urmatoarea perioada, pentru ca o astfel de veste l-ar surprinde si lucrurile ar putea lua o alta intorsatura.....zicea ca isi doreste o familie , copii cu mine dar normal ar fi sa fie legal, pentru a putea fi alaturi de mine, bineinteles ca a mai adaugat ca daca s-ar intampla ar dori sa stie acest lucru,incerc cat pot sa ma linistesc dar adevarul ca dureaza putin timp ca gandul imi este la ceea ce mi se intampla si timpulse scurge acum mai incet ca niciodata,zilele sunt atat de lungi de simt ca nu se mai termina iar noaptea nu reusesc sa inchid ochii de ganduri, ma bantuie o teama de nedescris....chiar daca s-a declarat divortul lor lucrurile pot lua alta intorsatura in orice moment de aceea sunt cuprinsa de teama si nu stiu cum sa , sa le fac toate in ordinea corecta....va multumesc pentru ajutorul acordat....va doresc si eu toate cele bune ...alina

Buna, Alina

Ma gandesc ca cel mai bine, pentru a-ti gasi raspunsuri la intrebari, ar fi sa incepi si psihoterapie. Ai gasi raspunsuri in tine.
Daca spuneai ca te-ai detasat de el, ia decizia ca si cum ai fi singura; daca nu, lucrurile se schimba, cu atat mai mult cu cat a spus ca vrea sa afle si el (si e normal). In opinia mea, nu v-ati detasat. Acum poti sa astepti, sa afli daca esti insarcinata. Oricum ar fi, ramai linistita, apoi vei face pasul urmator, fara sa interpretezi situatia ca fiind un ghinion.

multumesc!

va multumesc!o sa incerc sa aplic ceea ce m-ati sfatuit, sper sa reusesc!am mai incercat sa ma linistesc prin muzica,dar nu dureaza mult!am inteles intr-un final ca nu am alta optiune decat sa astept si intre timp sa alung gandurile negative, o sa urmaresc starea mea atunci...poate asa cand ma voi gandi eu mai putin la viitorul nostru si nu o sa mai fac eu mereu pasul catre el, pentru ca am ajuns pana acolo unde mi-a fost dat sa ajung si de aici nu mai am ce face, va trebui sa astept sa vina el spre mine daca va dori ceea ce imi afirmase .....simt acum ca doar atunci cand eu imi voi gasi linistea se va produce acea schimbare pentru binele meu....intre timp sper sa mi se implineasca dorintele si sa fiu si eu fericita asa cum am visat....
toate cele bune!!!..alina

tu ai gresit

niciodata intr-o casnicie esuata ne exista vina doar dintr-o singura parte.

Aici tu ai gresit pentru ca daca ai inceput o relatie de vreme ce stiai ca omul e casatorit si mai are si o fetita... ai dat dovada doar de egoism.

Iarta-ma daca sunt dur. Nu stiu de ce ai esuat in prima casnicie..dar vreau sa te gandesti cum te-ai fi simtit daca atunci cand il iubeai pe primul tau sot, ai fi aflat ca te inseala. Cat de tare te-ar fi durut.

Daca vrei sa discutam lasa-mi un nr de telefon.

id meu in loc de nr de telefon

mi-ar prinde bine sa vorbesc cu persoane chiar daca au o parere negativa legat de relatia mea...poate cunosc cazuri similare sau au trait astfel de poveste....pentru cei ce doresc id meu este [...] pe mes sunt doar dupa 10 seara sau ocazional la 2 dupa-masa....toate cele bune tuturor

gandeste-te bine

probabil daca s-ar despartii de cealalta doamna si ar vrea sa se casatoreasca cu tine , ai fi foarte incantata... vreau sa sti: un barbat care isi inseala femeia (indiferent de motivul invocat) o va face TOTDEAUNA indiferent de calitatile noii lui sotii; un barbat care isi inseala sotia nu este demn sa fie iubit nici macar de o amanta! Cat despre tine si sintamintele tale, daca vei cauta mai adanc in sufletul tau , vei descoperii ca nu il iubesti si ca defapt e doar "o lipsa acuta" din tine care are nevoie de umplere cu ceva.. orice, deaia ti se pare ca il iubesti. Daca il poti impartii cu alta femeie, (chiar sotia lui fiind) inseamna ca nu e iubire, e orice altceva dar nu iubire.Am discuta altfel si sunt sigur ca te-as convinge si ca "ti-ai reveni", dar pe mess nu pot la ora aia pt ca si eu sunt insurat la randul meu. iti las adresa de mail si daca crezi ca ai nevoie de conversatie imi poti lasa un nr de tel sau un mesaj.

date de contact

va rog nu faceti publice pe site datele dvs. de contact (inclusiv adresa de email sau ID de messenger etc.).

Daca cineva doreste sa va contacteze o poate face prin formularul de contact din profilul dvs. (click pe username-ul dvs.) iar dupa ce primiti mesajul dvs. puteti decide daca sa ii raspundeti sau nu, responsabilitatea va apartine.

Sau, alternativ puteti oferi direct acest link catre formularul dvs. de contact:

http://www.psihoterapie.net/user/3646/contact

Este o masura de precautie pentru a va proteja de eventualele abuzuri din partea unor vizitatori precum si de spam.

Multumesc.

re: nu reusesc sa merg mai departe

am mutat postul dvs. in forum, este mai potrivit pentru o discutie in forum decat o intrebare la rubrica "intreaba un psiholog".

pacat de copil, ce minte ai

pacat de copil, ce minte ai avut? te-ai indragostit? nu aveai voie .......

mi-am zis parerea!!

re: te-ai indragostit? nu aveai voie

daca ar fi asa de simplu sa "ne dam voie" sa ne indragostim doar atunci cand partea noastra rationala decide ca este bine... Smile

Post new comment

The content of this field is kept private and will not be shown publicly.
CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
m
S
A
6
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie