Atacul de panica

Durata unui atac de panica este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.
In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome.

Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii

Aceste simptome care caracterizeaza atacul de panica apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute de la inceputul atacului de panica :

• batai puternice sau neregulate sau rapide ale inimii
• senzatie de dificultate sau incapacitate de a respira
• senzatie de sufocare
• durere sau disconfort toracic
• transpiratii
• tremuraturi sau contractii localizate ale muschilor
• greata sau jena abdominala
• ameteli sau senzatie de instabilitate sau senzatie de lesin
• senzatie de irealitate
• frica de a-si pierde controlul sau de a innebuni
• frica de a muri
• furnicaturi
• frisoane sau valuri de caldura

  Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine

  Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice.

  Tulburarea de panica si atacul de panica

  Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre aceste simptome:

  • frica persistenta ca vor urma si alte atacuri
  • ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava)
  • o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au produs atacuri de panica, masuri de asigurare de ex. nu merge neinsotit pe strada, consulta repetat medicul etc.).
    

    Strategii de evitare ale atacului de panica

    Strategiile pe care le adopta cineva care ajunge in aceasta situatie de viata sunt de regula doua :

    1. Evita locurile in care este posibil sa faca un atac de panica.
    2. Isi ia masuri prin care sa se asigure ca atacul de panica nu se va produce sau ca nu va trece singur prin aceasta experienta.

    Exemplele sunt multiple : poarta medicamente asupra sa, ia preventiv anumite medicamente, merge pe strada insotit de cineva, nu pleaca la drumuri lungi pentru a avea acces la un serviciu de urgenta etc..

    Aceste strategii de evitare sau "control" al atacului de panica reusesc sa scada anxietatea pe termen scurt dar pe termen lung acestea nu reprezinta o solutie: interfereaza negativ cu viata individului, ajung sa intretina atacurile de panica si in timp isi diminueaza eficacitatea.

    Optiunile terapeutice in cazul atacurilor de panica

    Principalele optiuni terapeutice in cazul atacurilor de panica sunt terapia medicamentoasa si psihoterapia.

    Factorii care determina optiunea terapeutica pentru medicamente, psihoterapie sau combinatia lor sunt mai multi :
    - impactul tulburarii asupra functionarii individului in sferele principale ale existentei sale (familie, serviciu/scoala, viata sociala)
    - vechimea tulburarii
    - existenta unei incarcaturi genetice sugestive pentru anxietate
    - optiunea pacientului.

    Pacientului i se prezinta optiunile terapeutice cu avantajele si dezavantajele lor iar decizia finala ii apartine.

    Medicatia in cazul atacurilor de panica

    Medicamentele folosite in tulburarea de panica sunt:

    1. Anxiolitice

    Dintre acestea mai cunoscute sunt: Diazepam, Alprazolam (Xanax), Clonazepam (Rivotril), Bromazepam (Lexotan sau Calmepam), Medazepam (Rudotel).
    Recomandari in legatura medicatia folosita in cazul atacurilor de panica:
    - nu se recomanda utilizarea "la nevoie". Administrarea lor intr-o schema terapeutica stabilita de specialist creste efectul pozitiv al medicamentului si scade riscul reactiilor adverse.
    - ideal ar fi ca administrarea anxioliticelor sa nu dureze mai mult de o luna pentru ca toate au potential de dependenta. Ele se administreaza la inceputul tratamentului, in cazul in care prioritatea individului este o usurare rapida a simptomelor (pentru ca are examen, isi pierde slujba etc.)
    - nu se intrerup brusc. Cand e vorba de doze mai mari de anxiolitic si in mod special cand e vorba de Alprazolam, intreruperea brusca poate creste anxietatea pana la atac de panica.

    2. Antidepresive cu efect anxiolitic

    Sunt inhibitori ai recaptarii de serotonina mai mult sau mai putin selectivi: Fluoxetina (Fluoxetin, Prozac), Paroxetina (Seroxat), Sertralina (Zoloft), Citalopram (Cipralex), Clomipramina (Anafranil).
    Aceste medicamente asigura un efect anxiolitic « de fond » in sensul ca este durabil, dar nu atat de rapid ca al anxioliticelor. Nu au risc de dependenta si nu este necesara cresterea dozelor pentru a mentine efectul. Un alt efect pozitiv ar fi ca pot preveni/trata o depresie secundara anxietatii. Tratamentul nu este « pe viata » ci de ordinul lunilor, iar primele efecte sunt sesizate cam in 7-10 zile de la inceputul tratamentului (cu exceptia Anafranilului).

    De mentionat, in legatura cu ambele categorii de medicamente este faptul ca, la intreruperea tratamentului, rata de recadere este de 80-90% in absenta psihoterapiei.