Atacuri de panica

buna! m-am intors sa va mai povestesc peripetii medicale. de cativa ani am o problema de deglutitie. in ciuda tuturor investigatiilor se pare ca nu se stie ce e si se arunca mingea in diverse terenuri specialistice medicale, ca e un muschi de la gat, ca e pe stistem nervos, etc. o neuroloaga din romania chiar m-a banuit ca sunt anorexica, desi i-am marturisit ca as manca precum un lup si mi-a dat un sirop pt anorexici pt pofta de mancare?!

in fine, schimb tara, vin in italia. aici, din nou, ma prezint la doctora de famile, pt ca zic eu, daca aia din romania n-or sti poate stiu astia mai multe. ma apuc si-i povestesc despre viata mea stresanta si despre peripetiile mele cu atacurile de panica si tratamentul urmat pt acestea. "vreau sa te vada un psihiatru de aici" imi spune ea. bun! ma prezint, vorbesc cu psihiatra care are o concluzie imediata: starile mele sufletesti sunt date si de faptul ca am schimbat locul si sunt in perioada de acomodare, am trecut peste faza cu atacurile de panica, n-am nimic, nu necesit nici un fel de tratament medicamentos. doctora de familie zice "bine, atunci iti dau eu ceva sa dormi mai bine ca probabil esti stresata si d'aia nu ighiti". si imi prescrie... alprazolam! eu, zic hai sa-l iau, ce sa fac, ma contrazic cu doctora?! un lucru prost in aceasta tara este faptul ca medicul de familie poate prescrie anumite psihofarmaceutice cu lejeritate, zic eu! si ma lasa asa... pe acest alprazolam vreo 2 ani. inca atunci cand scriam mai sus faceam acest tratament. eu o tot intrebam daca nu cumva da dependenta! imi raspundea mereu ca la doza mica pe care o iau eu, nu! in fine, schimb orasul, schimb doctora. a doua doctora la fel, imi prescria in mod automat acest alprazolam fara sa ma fi intrebat vreodata pt ce naiba il iau! pana la urma ma sesizez si o intreb eu cat anume timp trebuie sa iau acest medicament care oricum nu-mi face nimic!? inghit la fel, dorm la fel de bine ca inainte sa-l iau, deci care este scopul lui? doctora imi raspunde cum ca trebuie scos, ca dupa ultimele cercetari alprazolamul da dependenta... bineanteles ca mi s-au inmuiat picioarele si i-am zis sa-mi spuna cum sa-l scot imdeiat.

ma apuc, reduc dozele, pana la ultima picatura moment in care incep sa am o durere de stern incredibila, ca nici nu stiam ce e, de la inima, de la oase... ma chinuiesc cateva zile, durerea nu ceda cu nici un chip! si incepe dansul: spitalul de urgenta, investigatii, diagnostic "toracoalgie" trimis acasa fara nici un fel de tratament, ma prezint la doctora de familie, tratament pt reflux gastroesofagian, nimic, doctor specialist gastroenterolog, nimic, pana la urma doctorul ma ia de-o parte sa-mi spuna ca durerea mea de fapt nu este fizica si sa mai stau la soare, sa ma mai mangaie barbatu' etc, asa.. ca un tata; din nou la camera de urgenta, aceeasi echipa de doctori de data asta imi fac ceva intravenos pt stomac si un calmant, nimic! intre timp ma programez pt un consult la cardiologie. incepusem sa am si tahicardie fara nici un motiv. incepusem sa am "emotii" pur si simplu?! fara absolut nici un motiv. corpul meu parea ca actioneaza de unul singur si nu mai pot sa-l stapanesc in nici un fel. este o senzatie...horror.

ma duc la consultul cardio: nimic shimbat fata de ce stiam, doctorul ma tot intreba "ai alergat pana aici?" pt ca nu intelegea cum naiba am tahicardia aia! pana la urma, o prietena de-a mea care este asistenta medicala a inceput sa insiste din ce in ce mai mult sa vad naiba un psihiatru ca era prea de tot! solicit un consult psihiatric de urgenta, intrucat aici sa faci programare dureaza foarte mult timp si trebuia sa venim si in ro, ori eu in conditiile alea numai de drum nu eram buna. la spital s-au uitat la mine cam ciudat pt solicitarea respectiva, intrucat eram destul de coerenta si stateam pe piciore

pai doctora cum m-a vazut si-a dat seama despre ce e vorba, mi-a si spus ca dupa cum descriu sunt simptome de abstinenta de medicament. oricum, a dat-o putin la intors cum ca ar putea fi si o "recadere" de la atacurile de panica pe care le facusem. pana la urma i-am explicat logic ca n-as putea sa am o asemenea recadere dupa o perioada de timp asa mare in care eu n-am urmat un tratament si cum naiba recaderea asta aparu' tocmai acum la sfarsit de alprazolam.

in fine, mi-a prescris cipralex pt 6 luni, am terminat tratamentul de vreo luna si ceva si nu mai am nimic. oricum a fost un episod de manualul de psihiatrie. m-am decis sa scriu aceasta intamplare ca si caz medical mai ales pt cei care prescriu medicamente.

sa aveti o zi buna si mai ales multa, multa, sanatate!