Feedback Sesiuni de Chat

Ce anume face o casatorie sa fie functionala?

Intrebarea a fost adresata in urma unui articol pe care l-am citit, articol in care erau descrise rezultatele unui studiu recent efectuat de catre niste oameni de stiinta australieni. Concluzia generala a studiului, care a avut loc intre 2001 si 2007, cu participarea a 2.500 de cupluri, a fost ca nu este suficienta iubirea pentru a face o casatorie functionala.

Conversatia noastra a debutat cu dorinta de a identifica mai intai ce anume inseamna casatorie, ce aduce ea in plus unui cuplu, ce dezavantaje are. In mod factic este o uniune in fata autoritatilor (lumii), a lui Dumnezeu, un fel de contract prin care partenerii isi asuma in mod voit o relatie monogama in termenii La bine si la rau, pana cand moartea ne va desparti etc....

Acuma... multa teorie aici, pe noi practica ne omoara si de aici poate si atatea dileme legate de casatorie. Mi-au placut anumite idei, aceea ca prin casatorie la nivel inconstient(?) luam in posesie partenerul, pe principiul My preciousss!!! sau It's mine, allll mine! si pentru ca avem acel act care certifica posesia nu ne mai straduim sa cucerim, sa seducem, sa avem grija si sa ne exprimam afectiunea, ci doar poate devenim mai... cum devenim noi, ahhh stiu, toxici si/ sau indiferenti. Mi-a placut.

Alta idee care mi-a placut a fost aceea ca unul dintre dezavantajele casatoriei este sentimentul de falsa siguranta pe care casatoria il da, avem impresia ca daca suntem casatoriti partenerul va fi langa noi in toate cele, ne va sprijini, ingriji, fi acolo pentru noi, dar acesta este un sentiment fals indus de acel contract, in care desi intram cu idea de pana cand moartea ne va desparti niciodata nu avem garantii.

Cu ce pot fi de acord din discutia de aseara este ca o casatorie, ca orice relatie de altfel, este o constructie, a work in progress intotdeauna si e nevoie ca ambii parteneri sa lucreze la acest lucru. Poate parea un truism, dar tocmai asta e faza cu truismele, sunt adevarate.

Nu cred ca exista o formula standard care poate fi aplicata si care ar face o casatorie functionala, nu cred ca exista generalizari, dar totusi cred ca exista si casatorii care rezista pana cand moartea ne va desparti, si oricate opinii negative voi auzi, si oricate povesti triste si dezamagite voi vedea, mereu voi incerca sa imi pastrez obiectivitatea si sa nu uit ca fiecare construieste ceea ce cauta.

Acuma... ca uneori nu ne iese, asta este, the show ain't over till the fat lady sings, I always say.

Daca este nevoie de completari va rog mult sa le adaugati, eu doar am scris ce mi-a ramas in cap.

Multumim mult Victor.

Vedeti daca ma lasati doar pe mine sa scriu feedback nu e bine caci eu in mod inevitabil introduc subiectiv propriile mele opinii in comentariu.

Am vorbit despre casatorie atingand puncte ca schimbarea pe care casatoria o aduce intr-o relatie, iluzia si deziluzia, avantaje si dezavanaje.

Ce mi-a placut mie personal a fost ca ne aflam pe chat oameni cu diferite experiente legate de casatorie, sau fara experienta, si astfel am putut afla opinii variate legate de acest subiect.

O opinie generala a fost ca se poate foarte bine trai ca si cuplu fara casatorie ea nefiind neaparat necesara, fiind doar o simpla adaugire. Un punct de vedere care mi-a placut a fost acela ca putem considera casatoria ca fiind doar un act, o hartie oficiala, care in sine nu schimba nimic, ramanand in responsabilitatea partenerilor sa o valorifice sau nu.

Un alt punct de vedere a fost acela ca faptul ca ne casatorim nu inseamna ca relatia va fi mai buna din acest motiv, o relatie care nu merge bine ea in sine nu va fi imbunatatita de actul casatoriei. Astfel ca nu putem considera casatoria ca un remediu pentru o relatie ce nu functioneaza asa cum ne-am dori. In mod eronat uneori oamenii considera ca odata casatoriti trebuie sa creasca cumva in mod obligatoriu si calitatea relatiei, ceea ce este gresit caci calitatea relatiei este data de cei doi parteneri nu de un act extern lor.

Mie personal nu imi place ca in ultima vreme tot aud opinii negative la adresa casatoriei ceea ce mie imi pare oarecum gresit. Caci in opinia mea casatoria este un concept abstract, un construct social, ea in sine nu face nimic ci oamenii care sunt in ea fac, nu poti da vina pe casatorie ca o relatie nu merge sau ca are anumite anomalii si fluctuatii, caci acestea nu sunt determinate de casatorie ci de partenerii din ea. Are sens? In mintea mea oarecum are, daca m-am incurcat in cuvinte va rog sa ma completati sau combateti.

Alt lucru care imi pare deranjant este ca unii oameni se casatoresc spunandu-si ca daca nu merge pot oricand divorta. Am auzit cu urechiusele mele asta. Ori mie imi pare total gresit, de ce sa te mai casatoresti atunci cand ai undeva in minte idea ca oricand poti divorta? Hm. Nu te mai casatori daca e asa, si casatoreste-te atunci cand chiar simti ca vrei sa iti petreci restul vietii cu persoana respectiva, daca nu merge asta e altceva. Dar conteaza sentimentele cu care intri in casatorie, etc.

E un subiect complex acesta al casatoriei si destul de controversat.

Mie imi pare rau sa vad ca oamenii sunt oarecum dezamagiti de acest concept si in sinea mea cred ca doar dau vina pe casatorie, raspunsul trebuind cautat in alta parte. Daca ceva nu merge, in opinia mea, trebuie sa ne asumam responsabilitatea noi ca fiinte umane, caci noi facem sau desfacem, casatoria nu e decat un construct social, un simbol romantic (foarte frumos de altfel), nu casatoria este de vina (e gresit folosit cuvantul dar altul nu am), responsabila, ca o relatie se termina sau denatureaza, acest lucru se intampla in relatie, intre parteneri.

Eu personal am o viziune frumoasa despre casatorie, sincer, si planuiesc sa ma casatoresc doar atunci cand simt eu cu tot sufletul ca imi doresc sa imi petrec restul vietii cu persoana respectiva. Dar in acelasi timp nici nu sunt setata pe acest lucru, eu cred ca trebuie sa fie o dorinta comuna a partenerilor, nu ca vrea unul dintre ei. Astfel ca eu niciodata nu voi pune presiune pe acest aspect, pentru mine este important sa fiu cu partenerul meu, casatorita, necasatorita asta este mai putin important, importanta este relatia dintre noi, iar calitatea si frumusetea ei o dam noi nu un act.

Poate mai vorbim pe tema asta caci mie imi place si din cate s-a observat aseara este stimulanta pentru toti participantii.

Daca aveti ceva de completat va rog mult sa o faceti.

Multumim mult Victor.

In aceasta sesiune am discutat despre ce sunt relatiile semnificative si ce rol au ele in viata noastra.

De mentionat este faptul ca aproape absolut tot ceea ce ni-se intampla in viata si ne modeleaza are loc in relatie. In relatie cu familia noastra, cu prietenii nostri, cu partenerii nostri, cu toti cei ce aduc ceva in viata noastra. Suntem oamenii care suntem in mare parte si datorita relatiilor din vietile noastre.

Relatiile semnificative sunt acele relatii care indiferent de durata sau cantitate provoaca o schimbare in noi, care ne modifica intr-un anumit mod.

Exista relatii care ne aduc lucruri bune si ne ajuta sa crestem, exista relatii care contin si elemente negative si ne provoaca prejudicii, dar si acestea determina o crestere in noi, caci ne invata despre propria persoana, despre limitele noastre, despre ceea ce putem accepta si ce nu, despre ceea ce cautam si ne dorim pentru noi intr-o relatie.

Victor ne-a pus intrebarea Cate relatii semnificative aveti in acest moment in viata voastra? O intrebare care m-a facut sa ma gandesc si sa imi analizez propriile relatii incercand sa determin eu cu mine care sunt acestea, iar raspunsul a venit foarte usor.
Am patru relatii semnificative in acest moment in viata mea. Ordinea este aleatorie caci toate sunt extrem de importante si semnificative in sectorul lor: mi madre, mi amor, mi hermana si mi amiga. A fost o surpriza pentru mine sa imi regasesc prietena aici, mie nu prea imi place sa am prieteni sau confidenti, mai ciudatica eu asa , dar cumva ea s-a strecurat pe lista, si chiar i-am spus asta si a fost foarte impresionata.

Ati putea incerca sa va raspundeti la aceasta intrebare, in cel mai sincer mod voi cu voi, este o foarte buna sansa de a va analiza relatiile si a constientiza care sunt cu adevarat importante pentru voi si care nu.

Multumim mult Victor.

Ieri am fost atat de cu capul in nori incat am uitat de feedback . Azi sunt tot cu capul in nori dar mi-am adus aminte.

Am inceput cu intrebarea: Daca se poate sau nu trai fara a face sex ( mie personal nu imi place expresia, prefer a face dragoste, dar deh ce sa fac ma conformez sintagmei celei mai uzitate, but I obey under protest ). La aceasta intrebare nu am raspuns caci conversatia a ajuns in alta parte si anume la nevoia anumitor oameni de a vorbi excesiv despre sex.

Ideea principala exprimata pe aceast subiect a fost ca exista posibilitatea ca oamenii care vorbesc excesiv despre sex se poate sa o faca incercand sa compenseze ceva anume, fie o lipsa, fie anumite frustrari latente pe care incearca sa le ascunda sub o bravada pe aceasta tema. Pe de alta parte a mai fost exprimata ideea ca noi stabilim limitele a ceea ce impartasim celorlalti si ce nu, nu priveste pe nimeni viata noastra intima in afara de persoanele carora chiar vrem noi sa le incredintam ceea ce simtim, etc.

Conversatia despre feminism este putin incetosata in mintea mea pentru ca nu am inteles exact despre ce vorbeam. Ce am retinut este ca intr-un fel feminismul a fost benefic si pentru barbati caci astfel au putut mai usor distinge intre femeile ce nu au probleme cu propria feminitate si sex, si cele care au probleme cu aceste aspecte.

Mie personal in zilele noastre feminismul imi pare desuet si depasit. A fost intr-adevar la timpul lui o miscare cu sens atunci cand vorbeam de dreptul la vot, la educatie, la aceleasi posibilitati profesionale (doctor etc.), dar in zilele noastre e un pic passe asa in opinia mea.

Daca am uitat ceva, sau doriti sa adaugati ceva la cele spuse va rog mult sa ma completati.

Multumim mult Victor.

Sesiunea a inceput printr-o conversatie despre deschidere si participare la grupurile noastre.

Ideea exprimata fiind ca cine participa, cine se deschide si discuta despre ceea ce il/ o preocupa are cel mai mult de castigat, caci prin intermediul acestor intalniri are posibilitatea sa isi clarifice anumite aspecte, nelamuriri, are sansa sa afle ce cred/ simt altii legat de anumite situatii. Poate cel mai important aspect este ca avem sansa sa aflam alte perspective, sa ne punem intrebari noi astfel intrezarind mai usor noi posibilitati si alegeri.

Depinde doar de noi daca alegem sa profitam de sansa pe care ne-o ofera aceste sesiuni de chat sau nu, daca le lasam sa se converteasca in niste experiente folositoare sau doar le lasam sa treaca pe langa noi, fara a le fructifica la maximum prin participare.

Am mai vorbit despre agresivitate intr-o relatie si cum ar trebui abordata. Conversatia a pornit de la o relatare reala a uneia dintre noi (pastram anonimatul ca asa sade bine ).
O idee a fost ca atunci cand ne alegem partenerii cel mai adesea avem posibilitatea de a afla cine sunt, cum sunt, ce trasaturi pregnante au, si alegandu-i le acceptam si aceste trasaturi. Nu alegem pe cineva care nu ne place asteptandu-ne mai apoi sa se schimbe, sau dorindu-ne sa ii schimbam noi.

Oamenii se schimba doar daca isi doresc ei acest lucru, nu la presiuni exterioare sau in urma santajului emotional. Iar atunci cand se schimba in urma unuia dintre aceste doua lucruri cel mai probabil schimbarea nu este una reala si va fi doar temporara.

O alta idee a fost sa punem in balanta avantaje si dezavantaje, ce obtinem in schimbul a ceea ce acceptam, putem fi de acord cu aceasta situatie (i.e. abuziva) pe o perioada indelungata, ne vedem traindu-ne viata asa? Punandu-ne astfel de intrebari si afland exact ce ne dorim noi pentru noi de la viata, ne clarificam si ce alegeri avem de facut. Urmatorul pas fiind sa le facem, asumandu-ni-le evident.

O alta idee a fost frica de un nou inceput. Niciodata nu este prea tarziu pentru un nou inceput. Asa cum toata viata invatam, la fel si toata viata avem capacitatea sa o luam de la capat, problema se pune daca vrem sa facem asta, daca alegem sa facem asta, daca avem disponibilitatea sa ne asumam "riscuri".

Daca am uitat ceva va rog din suflet sa ma completati.

Multumim mult Victor.

Am dezbatut care este cel mai potrivit moment sa avem un copil.

Sa il avem fortati de presiunile celor din jur? Sa il avem caci proverbialul ceas biologic bate? Cum stim care este cel mai potrivit moment sa avem un copil? Este gresit sa nu ne dorim copii? Un copil ne limiteaza libertatea sau este o implinire?

Acestea sunt cateva dintre intrebarile la care am incercat cu totii sa gasim un raspuns in timpul acestei sesiuni.

Ideile principale au fost ca noi ne traim propria viata nu cei din jur, in consecinta asemenea decizii se iau doar cu propria persoana si evident cu partenerul, nu sub presiunea celorlalti. Nu exista un raspuns clar legat de momentul in care este potrivit sa avem un copil, putem doar sa cantarim avantajele si dezavantajele si sa luam decizia pe care o consideram cea mai buna pentru noi, decizie pe care ne-o si asumam.

Fara legatura cu ce s-a spus aseara, ce as mai putea adauga eu din punctul meu de vedere este ca un copil nu se face pentru a umple un gol, o lipsa de afectiune, spun asta pentru ca am observat ca uneori femeile (poate si barbatii, nu stiu) ajung sa isi doreasca copii din motive gresite. Ma refer la dorinta de a avea un copil ca si o compensare pentru anumite lipsuri sa le zicem. Nu zic mai multe sa nu ma incurc in cuvinte, dar cred ca se intelege unde bat.

Un copil este o fiinta umana, si ca orice fiinta umana merita sa vina pe lume intr-un mediu de iubire si respect, unde se poate dezvolta armonios, in asa fel incat mai tarziu el sa isi construiasca un viitor armonios.

Multumim mult Victor.

M-am limitat in titlu caci nu imi permite un numar asa de mare de litere. Tema sesiunii a fost: Despre modelele noastre vicioase de comportament

Tema a fost propusa de Victor si din cate am inteles eu se refera la acele comportamente care stim ca nu sunt bune pentru noi sau relatiile noastre, caci ne-au adus prejudicii in trecut, dar pe care totusi continuam sa le folosim.

Un astfel de comportament ar fi acela cand avem tendinta sa vedem doar partea negativa a lucrurilor sau sa le dam noi o tenta negativa lucrurilor bune care ni-se intampla. Astfel nascand un model vicios caci noi tot cautand partea rea exista o mare posibilitate sa o cauzam chiar daca ea nu exista acolo din start.
Plus ca acest tip de comportament nu ne mai permite sa ne bucuram de nimic caci suntem mereu dominati de anumite angoase ce nu ne lasa in pace si ne privam astfel de niste experiente minunate din viata noastra, sau daca nu minunate macar faine.

Ce ar fi de facut in aceasta situatie? Primul pas este facut atunci cand ne dam seama de un comportament vicios si apoi incet incet sa intreprindem actiuni mai mici sau mai mari pentru a il elimina din viata noastra, sau daca nu elimina macar tine sub control.

Am mai vorbit despre trecut si cum acesta uneori ne domina prezentul ceea ce este pacat caci zilele noastre sunt ale noastre si ca sa simtim ca traim ar trebui sa ne eliberam de umbrele trecutului si sa ne traim viata acum si in acelasi timp construindu-ne viitorul.
Am mai vorbit despre rani si traume si cum nu ar trebui sa le lasam sa ne defineasca ca si fiinte umane caci ele sunt doar o mica parte din noi, si in viata mereu exista lucruri frumoase de care sa ne bucuram, uneori chiar in noi, uneori chiar sub ochii nostri.

A fost o intalnire foarte plina de invataminte si cred ca am plecat cu totii cu ceva din ea.

Multumim mult Victor pentru povesti si pentru ca ne ajuti sa vedem si alte perspective.

Sesiunea a inceput cu o tema destul de complexa si anume aceea generata de intrebarea: Ce suntem noi? Fiinta noastra, este ea redusa la organul creier sau suntem si altceva, ori raspunsul la aceasta intrebare este destul de dificil de dat, sau de gasit.

Un lucru interesant evidentiat de Victor este ca in cazul unor transplanturi de inima, persoanele care au primit organul au raportat sentimente si experiente traite de catre donator, fapt documentat care ne arata ca fiinta umana nu este doar un efect al organului creier.

O alta intrebare a fost: Ce se intampla cu noi dupa ce murim? Cand inceteaza organele noastre sa mai functioneze incetam si noi din existenta? Aici cred ca suntem de acord ca nu putem decat specula, dar ce este cert este ca la un moment dat, cat mai departe in timp posibil, vom afla cu totii raspunsul la aceasta intrebare.

Apoi conversatia a continuat pe tema reactiilor noastre la stimulii din mediul extern. Controlam aceste reactii sau vin pur si simplu singure. In mod evident le controlam, este o alegere cum reactionam la stimulii din mediul extern, in mod normal exista si reactii naturale la pericol care nu depind neaparat de noi, frica, teama, etc. dar noi alegem cum le manifestam in exteriror sau cum practicam auto-controlul.

Am vorbit din nou despre depresie ce o provoaca, influenteaza, rolul nostru in depasirea depresiei si faptul ca la un moment dat dupa ce depresia se instaleaza daca noi nu facem nimic sa o depasim este ca si cum alegem sa ramanem in aceasta stare. Am vorbit despre depresie ca si comportament invatat la nivel inconstient de la oamenii care au avut un rol determinant in dezvoltarea noastra, o modaliate de a face fata, coping, preluata ca model de viata, un model care poate fi schimbat, caci cum a spus Victor, invatul are si dezvat.

Am mai povestit putin despre fericire si ce este ea, si o idee ar fi ca poate ar trebui sa ne definim noua insine exact ce credem ca ne-ar face fericiti, sa nu ne gandim la ea ca la un concept abstract greu de atins, ci sa o concretizam in cuvinte/ idei si mai apoi sa ne apucam sa o construim cu manutele noastre.

Daca am uitat ceva sau feedback-ul meu este inexact va rog mult sa ma completati.

Multumim mult Victor.

Tema acestei sesiuni a pornit de la gandul zilei de ieri:

Practica speranta. Pe masura ce a spera devine un obicei, poti obtine o permanenta stare de fericire.

Norman Vincent Peale

Am povestit despre speranta si despre efectul pe care speranta il are asupra calitatii vietii noastre.

Eu personal cred ca ar trebui sa imbratisam evenimentele din viata noastra cu speranta avand incredere in noi ca vom face fata neprevazutului. Speranta ne face viata mai luminoasa si mai deschisa, si speranta sau o abordare pozitiva a vietii are efectul ciudat de a face lucrurile sa iasa bine.

Asa cum atunci cand suntem negativisti influentam ceea ce ni se intampla tocmai prin aceasta atitudine patandu-le, cum ar veni, la fel atunci cand suntem deschisi si plini de speranta le influentam intr-un mod pozitiv, plus ca suntem si mult mai fericiti si linistiti in ceea ce ni se intampla.

A practica speranta cred ar trebui sa fie un obicei pe care ar trebui sa il adoptam caci confera vietii o aura de magie, de visare, de plutire lucruri care nu sunt de colea

Si ce daca uneori sperantele noastre nu se adeveresc?!? Totdeauna exista un maine, totdeauna exista o noua speranta, totdeauna existam noi sa speram, sa 'lucram' la transpunerea in realitate a sperantelor noastre.

Nu zic sa fim delusional si sa ne rupem de realitate complet si iremediabil, zic doar sa privim la noile intamplari din viata noastra cu ochii luminosi si plini de speranta si cine stie poate sperantele noastre chiar se vor adeveri.

Eu va urez cat mai multe sperante implinite si cat mai multa deschidere catre sine, viata si tot ceea ce ne defineste.

Multumim mult Victor.

Tema acestei sesiuni a fost una putin altfel, caci nu a fost o tema per se ci Victor ne-a propus sa vorbim despre noi insine.

In ciudata unei reticente initiale cauzate fie de disconfortul de a povesti despre sine unor oameni pe care nu ii vedem, fie de timiditate in cele din urma s-a inchegat o conversatie faina.

Am vorbit putin despre singuratate, iar apoi Ionut ne-a povestit o intamplare din copilaria sa care ne-a readus aminte cat de importante sunt evenimentele copilariei in devenirea noastra.

Victor ne-a spus o poveste frumoasa despre ochiul furtunii, cu o morala de tinut minte: Pacea nu e niciodata universala, e intotdeauna in mijlocul vartejului.

Iar ca 'tema pentru acasa' am avut sa ne uitam putin la conversatia avuta si sa ne auto-analizam reactiile: cat de greu ne-a fost sa vorbim despre noi insine indiferent de aspect, reactiile la cele povestite de colegi: intrebari directe si/ sau 'iesiri in decor' ale comentariilor.

Multumim mult Ionut pentru deschiderea de a ne povesti despre tine.

Multumim mult Victor.

Tinem un Jurnal? Da, nu, de ce? Este util sa tinem un Jurnal?

Parerile au fost impartite la inceputul conversatiei, dar apoi discutand pe aceasta tema a reiesit ca este foarte util sa tinem un Jurnal, si ca acestea sunt de mai multe feluri, nu doar cele cu care suntem noi obisnuiti.

Enumar si eu ce am retinut de aseara:

-Jurnal axat pe un anumit proiect sau actiune, care ne ajuta sa ne evaluam progresele si ne ajuta sa fim mai focusati pe scop.

-Jurnal intim, eliberator, confident, cel mai bun prieten, genul care exorcizeaza in scris ceea ce se intampla in viata noastra (este expresia lui Garcia Marquez) conferindu-ne pace.

-Jurnal pentru gasirea ideilor. Daca avem ceva de rezolvat/ facut, etc. scriem timp de 15 min tot ceea ce ne trece prin cap legat de acea problema/ situatie, orice, si apoi le sortam, alegem etc. Limitarea temporala este importanta caci condenseaza ideile si disciplineaza. (Exercitiu povestit de Victor)

-Jurnal prospectiv. Un jurnal plasat in viitor. Interesant nu?

Toate detaliile despe jurnalul prospectiv se gasesc aici:
http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/pastila-de-psihoter...

-Jurnal memorii/ autobiografie. Eu una sunt un fan al acestui tip de a ne 'inregistra' viata, caci prin intermediul sau am putut afla lucruri extraordinare, despre oameni extraordinari. Si asta stiu sigur ca voi face si eu, adica imi voi scrie memoriile, ca sa stie lumea cine am fost, cum am trait, etc.

La asta ma gandeam mai de mult, ca mi-ar placea foarte mult sa scriu despre vietile parintilor mei, a rudelor etc., pentru ca e pacat si trist ca vietile lor sa treaca asa nestiute, neinregistrate, nemarcate nicaieri decat in memorie. Asa ca cine stie poate odata voi scrie si un jurnal pentru ceilalti.

Concluzia a fost ca este foarte util sa avem un Jurnal, indiferent de tip, putem sa avem cate vrem noi, caci fara discutie un Jurnal imbunatateste comunicarea cu sine, clarifica aspecte, da perspective noi, ne elibereaza si confera liniste.

Deci: Happy writing ca sa zic asa!

Daca este nevoie de completari sau am uitat ceva important, va rog mult sa comentati ca sa nu ramana o 'inregistrare' viciata

Multumim mult Victor.

Aseara am avut o sesiune foarte faina.

Evident va veti intreba, de ce?

Deoarece am vorbit despre noi, despre cei care suntem, despre cei care nu suntem, despre cei care am vrea sa fim.

Ne-am deschis, am impartasit si ne-am sustinut, si ce mi-a placut mie personal a fost ca totul a fost foarte sincer, foarte simplu, foarte din profunzimile sufletului.

Personal cred ca fiecare a plecat cu ceva din aceasta sesiune, si mai cred ca fiecare va veni cu ceva in urmatoarea.

Nu vreau sa spun prea multe, cei care au fost acolo stiu la ce ma refer, iar cei care nu au fost, poate ni-se vor alatura data viitoare pentru a afla

Eu va multumesc tuturor pentru sinceritate si deschidere si sunt convinsa ca vom reusi tot ceea ce ne propunem, depinde doar de cat de mult ne dorim asta.

Povestea care descrie cel mai bine aceasta seara este:

http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2009/02/despre-iad-...

Multumim mult Victor!

Ce bine suna

Am povestit despre iubire si cat de importanta este intr-o relatie.
Foarte importanta am spus noi, dar in acelasi timp relatiile pot fi comparate cu un acord de afaceri in care partenerii isi expun termenii, stabilesc obiective si prioritati.

Relatiile au nevoie de iubire dar in acelasi timp au nevoie si de comunicare, deschidere, acceptare si intelegerea partilor.
Femeile si barbatii se manifesta diferit in cadrul unei relatii dar imbratisandu-ne diferentele ne lasam apropiati unii de altii de asemanarile dintre noi.

Depresia a revenit in peisaj si din nou aceeasi concluzie a fost trasa, nu ar trebui sa consideram depresia ca o eticheta sau ca un handicap, ci ar trebui sa profitam de ea si de intrebarile pe care ne da posibilitatea sa le punem, intrebari pe care poate altfel nu am avea profunzimea sa le formulam.
Ar trebui sa profitam de luciditatea pe care depresia ne-o confera sa ne descoperim, sa descoperim lumea din jur, sa invatam despre noi ca mai apoi sa infrunzim mai verzi ca niciodata.

Am vorbit putin si despre singuratate, de care in lumea moderna majoritatea dintre noi au oroare, dar nu ar trebui sa pierdem din vedere ca uneori avem nevoie de singuratate pentru a ne regasi, pentru a permite schimbarilor sa aiba loc. Schimbarile, dupa cum a spus Victor, sunt un proces intim care are nevoie de singuratate uneori si de o oarecare izolare, pentru a ne putea detasa de ceilalti si de influentele lor, astfel putand face propriile noastre alegeri, schimbarile pe care noi le simtim ca sunt cele mai bune pentru noi.

Am avut colegi de conversatie noi carora le uram bun venit si ii asteptam cu drag sa revina.

Victor ne-a spus o poveste frumoasa despre crisalide care ne-a dat tuturor posibilitatea sa ne punem noi intrebari in procesul propriei descoperiri.

Multumim mult Victor.

In aceasta sesiune am avut mai multe propuneri de teme, respectiv trei.

1. '1 Martie', propusa de Cozmin.

S-a discutat despre insemnatatea acestei 'sarbatori', cum s-a schimbat de-a lungul anilor, ce inseamna pentru noi acum.
Concluzia a fost ca poate fi ceea ce vrem noi sa fie, depinde numai de abordarea noastra. Poate fi un moment in care le aratam celor pe care ii apreciem ca facem asta si sa relationam cu ei, poate fi un moment de angoasa si il-faut social, daca il abordam asa.
Ca multe alte lucruri in viata si aici pare a fi vorba de o alegere

2. 'Bunele maniere' Mai exista, nu mai exista?, propusa de Ioana.

Aici s-a discutat foarte putin. De aceea cel mai bine ar fi ca Ioana sa o propui Joia viitoare, sau Marti cand ne intalnim in sesiunea de free-style , ca sa o putem dezbate cum trebuie. Tema este foarte buna si are mare potential de a fi dezbatuta.

3. Exercitiu: 'Most Important Task', propus de Victor.

Un exercitiu de auto-optimizare care ne propune sa selectam din toate lucrurile pe care le avem de facut pe cel mai important.
Noi aseara am incercat sa alegem din saptamana care tocmai se incheie ce anume a fost cel mai important pentru noi din toate lucrurile pe care le-am avut de facut (si le-am facut, deci o actiune completata), dar am ales destul de greut.
De aceea Victor ne-a propus sa incercam sa facem asta pentru saptamana urmatoare sa vedem cum iese.
Daca ar fi sa fie facut, sa zicem la sfarsitul fiecarei saptamani, ar iesi ca un jurnal al actiunilor cele mai importante pentru noi din fiecare saptamana.

Daca am uitat ceva, sau explicatiile mele au nevoie de clarificari, rog autorii subiectelor si ceilalti participanti la sesiune sa ma completeze.

Multumim mult Victor.

S-a discutat despre amintiri si 'ce facem cu ele?'
Cum ne afecteaza sau nu prezentul, cum le folosim, avem regrete sau nu, traim in trecut, in 'ce ar fi putut fi', sau in prezent privind in viitor.

Nu a existat o concluzie per se ci doar o discutie pe aceasta tema.

S-a mai discutat despre depresie si nemultumiri, despre cum ambele pot fi folosite intr-un proces pozitiv de crestere si ar trebui tratate ca niste oportunitati de a ne pune intrebari si de a gasi solutii.

Daca ceva de mai sus este inexact, va rog mult sa ma completati.

Multumim Victor.

Am vorbit despre rolul femeii in societatea moderna si schimbarile pe care le-a suferit in perioada contemporana.

Nu a putut fi decat o discutie sumara caci subiectul este prea complex pentru a fi discutat in doar o ora jumatate.

Victor a incercat sa ne explice, celor 6 doamne si domnisoare de la intalnire, ce este exact o femeie castratoare, este o femeie care nu isi asuma sau nu se identifica cu propria feminitate si in consecinta preia atitudini si comportamente proprii barbatilor (def. aprox.).

Am mai discutat despre feminitate, autonomie, rolul parintilor.

Eu una ma declar perfect multumita de aceasta intalnire caci prin intermediul ei am aflat ca nu sunt castratoare lucru care ma rodea un pic. Da au ba? Dar acum am aflat

Daca am uitat ceva sau aveti completari va rog sa le postati aici.

Multumim mult Victor!

See ya'll next time

S-a discutat despre schimbare.

Ce este schimbarea pentru noi? Este schimbarea buna sau rea?

Concluzia ar fi ca schimbarea nu este nici buna, nici rea, ci este o oportunitate pe care noi alegem cum sa o utilizam.

Schimbarea este un vehicul care ne duce acolo unde noi il conducem, intr-un loc bun, sau un loc dezavantajos.

Schimbarea vine in multe forme iar noi suntem cei care o transformam intr-un handicap sau intr-un avantaj.

S-a vorbit despre frica de caini, de sefi, de persoane de sex opus, de examene, etc.

Victor a propus un exercitiu celor care experimenteaza asemenea stari.
Sa isi imagineze o situatie concreta in care se confrunta cu o frica (caini, sefi, examene, etc) si sa se gandeasca la urmatoarele patru scenarii:

1. Cel mai rau scenariu.
2. Cel mai bun scenariu.
3. Cel mai probabil daca nu schimbam nimic in modul nostru de abordare.
4. Cel mai probabil daca schimbam ceva in modul nostru de abordare.

Se poate lua si o foaie de hartie impartita in patru cadrane unde sa trecem scenariile.

Este un exercitiu de imaginatie, daca nu iese din prima poate fi incercat de mai multe ori si cu putin antrenament va functiona.

Cine doreste poate discuta acest exercitiu Joia viitoare cand ne intalnim din nou, la 21:30, si sa ne povesteasca cum a mers si daca a fost de ajutor.

Tema a fost propusa de mine incercand sa imi clarific o decizie pe care trebuie sa o iau si anume daca mai acord o a doua sansa unei relatii care nu a mers prea bine nici prima oara

Partea lasa si comoda din mine, cea careia ii e frica de nou si se complace in relatii nepotrivite ar fi inclinat catre o noua incercare, partea care vrea sa se rupa de modelele mostenite si care isi doreste altceva pentru mine a zis: Hell no!.

Eu voi merge pe cea de a doua varianta, nu vad cum ceva ce nu a mers din start va merge acum, asa ca ma indrept catinel catinel spre a imi crea noile mele modele, noile mele traditii, spre mostenirea pe care VREAU sa o las copiilor mei.

Multumesc tuturor din grup ca m-au ascultat si ca au oferit pareri.
Multumesc mult Victor pentru insight-ul oferit.

O conversatie extinsa asupra increderii in oameni si dezamagirea pe care acestia o provoaca uneori. Sa mai avem incredere, sa nu mai avem? De ce suntem dezamagiti? Este vina lor, a noastra, a ambelor parti? Ne alegem gresit oamenii in care sa avem incredere? Nu spunem clar ce asteptari avem si de aceea sunt inselate? Contracte relationale negociate prost? Dez-AMAGIRE?

Cateva intrebari la care am incercat sa raspundem in dorinta de a ne clarifica acest aspect.

Mie personal inca nu imi este clar acest aspect, ar fi usor sa fie niste contracte care sa reglementeze relatiile intre oameni, dar noi suntem fiinte imprevizibile, capricioase si individualiste (ma includ si pe mine aici) asa ca eu momentan merg pe instinct - play it by ear, cum ar veni- sper sa ma ajute Grupul pe probleme de relationare sa fac fata, daca nu sa depasesc, anxietatea pe care mi-o provoaca relatiile interumane de orice tip.

O sesiune faina si plina de invataminte.

Multumim Victor.

Ce tema mai potrivita decat asta pentru o seara de Craciun ?
Am vorbit despre modalitati ne-mainstream de a trai sarbatorile.
Ce mi-a placut mie personal a fost cum povestile lui Victor au prins aripioare si au devenit niste analogii foarte complexe.
I always get a kick out of that
Multumim Victor.

Da, asa ziceam si eu, ce alaturare
- Sinucidere -
Pe aceasta tema una dintre concluzii a fost ca atunci cand dorim sa ne sinucidem de fapt ne inchidem intr-un moment si ignoram alte posibilitati, sau nu suntem capabili sa le vedem. Daca reusim sa trecem de acel moment in care totul pare lipsit de sens si capatam o oarecare perspectiva, intelegem ca sinuciderea este un act stupid care ne priveaza de multele minuni pe care le poate aduce ziua de maine.
- Dependenta de pornografie si cum ne afecteaza vietile -
Una dintre concluzii a fost ca pornografia nu este nici buna, nici rea, ci este un instrument care daca este folosit inteligent are efecte bune, daca este folosit 'prost' afecteaza realitatea si asteptarile noastre privind realitatea.
A fost o sesiune foarte plina, to put it mildly, si ce mi-a placut mie personal a fost ca au existat puncte de vedere contradictorii sustinute puternic. And I always love a good debate
Multumim Victor.

pentru mine chatul de ieri a fost o lectie asa cum imi da dumnezeu ghionturi dupa cap, de alea parintesti, cand o iau pe ulei. M-a pus pe ganduri: ce vreau de la chatul asta, ce asteptari am si altele mai personale. Era clar nevoie de reguli pentru ca altfel se denatura treaba complet si ori ca eram aici pe chat ori pe #romania sau ma rog altele, tot una. oricum invat mult din site-ul asta si imi pare ca m devenit un grup mai unitar incepand de aseara.m-am gandit ieri daca sa mai intru sau nu pe chat dar m-am incapatanat si bine am facut

Pentru inceput am discutat despre carti care ne-au marcat/ schimbat intr-un anumit fel, apoi datorita unui mic incident am ajuns sa vorbim despre intalnirile noastre on-line si ce dorim/ asteptam de la ele. Cu totii am fost de acord ca dorim mai mult decat o noua oportunitate de socializare, ca dorim sa ne ajutam intre noi in incercarea de a face fata diferitelor probleme care le avem, pentru ca de asta suntem aici.
In acest scop Adonis a stabilit 2 reguli de baza, altele urmand a fi elaborate ulterior, daca va fi cazul.
1. Atunci cand cineva are ceva de impartasit sa lasam terapeutul sa conduca discutia, noi aducandu-ne aportul prin pareri din experienta personala. Ideea ar fi sa nu ne lasam condusi de curiozitate si sa ii hartuim pe restul cu intrebari.
2. Sa ii respectam pe ceilalti, sa le respectam ritmul, felul de a se exprima, astfel raspunzand corespunzator (empatic) nevoilor, personalitatii si povestilor impartasite.
Aceasta este doar o parafrazare din ce mai tin eu minte de aseara, caci imi era un pic somn, daca ceva este spus aiurea va rog sa ma completati. Plus ca a disparut sesiunea si nu o mai gasesc ca sa scriu exact ce a spus Adonis.
A fost o sesiune reusita tocmai prin faptul ca am stabilit ce asteptari avem si ce dorim sa aducem si sa obtinem fiecare. Am avut chiar un moment de comuniune as putea spune.
Multumim Adonis.

As vrea sa propun urmatoarea tema: "Emotiile; reprimearea lor; e bine sau nu sa fim emotivi?"

In ciuda unei reticente initiale in ceea ce priveste tema in cele din urma, datorita lui Victor, am reusit sa formulam niste puncte de vedere legat de timpul pentru noi si importanta acestuia. Mie personal mi-a placut sesiunea, desi poate am fi putut fructifica mai mult aceasta sesiune prin ceva mai multa 'miscare'
Multumim Victor.

Am vorbit destul de putin despre karma deoarece a existat un mic contratimp si am fost si destul de multi, 13, 14 cu Adonis.
Recuperam data viitoare

O sesiune foarte energica, subiectul asta suscita interesul tuturor si cu totii avem ceva de spus pe aceasta tema. Evident ca nu am apucat decat sa zgariem suprafata asa ca nu m-as mira sa revina subiectul Foarte frumos.
Si uite asa am devenit si cronicar

Mie personal mi-a placut cand am vorbit de relatiile cu parintii si cum asta ne afecteaza si conditioneaza in viata adulta, cel mai adesea fara sa ne dam seama. Cred ca pe tema asta se mai poate vorbi destul de mult si ajuta la o intelgere mai profunda a unora dintre actiunile si reactiile noastre si poate duce la o auto-reeducare.
Foarte fain.

Un pic cam prea moderata dar evident altfel foarte faina