Pagini de Jurnal

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece. .

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpănă-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe.
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

As close to /As close to

Happiness as I ever was/ Hatred as I ever was
In no order: /In no order:
The Legends of Olympus /Generative grammar
Jules Verne/ Math
The Sick Rose/ Cold
Perfumes/ Loneliness with people
Movies/ Tore down by love
Music/ Cruel poverty
Stories /My dad’s drinking
Dreams/ Pointless words
My mother’s laugh/ Undecided people
My sister’s smile/ Appearance
Writing techniques/ Suicidal sensitivity
Leaves dancing/ Nor here, nor there
Games of imagination/ Painstaking reality
Bright colors, blue/ Not writing
Tattoos and theatre/ Alcohol
Café latte and a cigarette/ Expectations
Scents of old and new/ People in busses
Buildings/Disappointed dreams
Silver art/ Dust

Azi am facut si eu ce face tot cetateanu' in aceasta perioada, am mers la cumparaturi. In minunatul hipermarket unde m-am dus puhoi, de asteptat. Ce m-a uimit insa a fost atmosfera. Ai crede ca in aceasta perioada oamenii sunt mai buni, mai calmi, mai calzi, etc etc etc, dar nu, era o atmosfera de razboi.

Am vazut sotii certandu-se cu soti, parinti cu copii, cumparatori cu ' cumparatori, cumparatori cu personal, cumparatori bombanind nemultumiti, daca putea cineva sa se certe cu cineva atunci se certa, o atmosfera de nemultumire totala. Or, I don't get it?

Cand au purces spre ditamai hipermarketu' au crezut ca vor fi doar ei acolo sau cum? Nu inteleg, te plangi de frig in Decembrie? Pai de ce?

Unii oameni pur si simplu nu stiu sa se relaxeze, sa let go, sa se bucure. Clipa e ce facem noi din ea. Clipa nu se mai intoarce fie ca o irosim sau o fructificam. by the by, acelasi lucru e valabil si pentru viata, trece fie ca alegem sa o traim sau nu, and it ain't comin' back.

Poate la anu' invatam si noi sa ne relaxam putin, sa ne bucuram de noi si de cei din jur, sa ne facem griji cand chiar avem probleme, sa ne alegem lupte care chiar merita purtate.

Acestea fiind spuse va urez tuturor un 2009 care sa va depaseasca your wildest dreams si sa ne vedem sanatosi.

Numa' bine!

Azi a trebuit sa anunt pentru prima data pe cineva ca i-se desfinteaza postul si este concediat. O doamna de 49 de ani
Azi a fost o zi in care mi-am dorit cu disperare sa nu fiu om mare.
Pe drum am incercat sa ma gandesc la orice decat la ce urma sa spun.
Am incercat sa fac totul cat mai simplu, dar nu stiu daca asta poate fi simplu vreodata.
A lasat o urma urata in mine experienta de azi. Inca una.
Parte din viata. Parte din maturizare. Parte din lectii. Si acum parte si din mine.
Azi am vazut scris pe o dubita o reclama la jaluzele si obloane:
Lifetime shutters and blinds. Cat de ironic.
Azi am aflat povestea unei vieti sfarsite printr-o moarte stupida mult prea devreme, si m-am gandit, mereu se poate si mai rau, deci e ok.
But how do i shake this feeling?
Presupun ca asta conteaza cel mai putin.