Cand simti ca ai ajuns la capatul puterilor, cum procedezi sa iti revii?

Buna intrebare.Chiar si acum sunt in aceasta situatie!Mereu cad si tot ma ridic.Sincer nu stiu,am o forta interioara nebanuita,parca e ceva in mine ce ma obliga sa merg mai departe,si in plus am patit destule rele peste care am trecut.

Analizand si dandu-mi seama ca exista lucruri care nu sunt in puterea mea sa le schimb si am incercat sa le accept asa cum sunt ele, nu am reusit din prima dar tot analizand am inceput sa gasesc solutii, care in general nu au mers , dar trecand vremea si vazand ca "nu mor din asta :P" am reusit sa accept si sa trec totul la "experiente de viata" care m-au intarit, m-au facut mai puternic, mai bun, mai intelept.
Timpul le rezolva pe toate, fiecare din noi trebuie sa avem rabdare, dorinta de a trece peste si speranta.
Asa vad eu lucrurile

Hm... Nu stiu daca am ajuns vreodata acolo, dar pot sa spun ca asa mi s-a parut. As putea sa descriu cam asa: sunt in desert, mi-e sete, sunt epuizata, nu vine nimeni si nici eu nu am putere sa ajung pana la prima oaza! Nu vad deci nici o cale de scapare.

A fost un moment in care chiar habar n-aveam de unde sa iau putina energie si sustinere, realizam ca habar n-am ce vreau si chiar cum sa primesc, chiar daca oamenii ar fi incercat sa-mi ofere... acel ceva. In plus, in acea zi, 4 oameni la care am apelat mi-au intors spatele (asa am interpretat eu).

In momentul ala toata greutatea legaturilor complicate pe care le aveam cu lumea s-a suspendat, m-am simtit goala si nevinovata ca un nou nascut si am inaintat in virtutea inertiei, renuntand sa mai gandesc, sa mai caut solutii, sa ma mai agat de ceva... M-am incredintat unei vitalitati pe care nu stiam ca o am si am avut surpriza sa constat ca multe voci interioare ciudate, cenzori, dependente si altele asemenea, au murit in aceasta seceta, si ca sunt doar eu - doar eu si Dumnezeu.

A fost pe cat de ciudat, pe atat de interesant. Senzatia de independenta - minunata, desi uluitoare si dureroasa. Singuratatea se invecina mai degraba cu naivitatea si puritatea. Era ceva sfasietor si inaltator totodata. Atat vocile acelea, cat si tertipurile mele de cucerire, "tumbele" pe care le faceam pentru obtinerea afectiunii celuilalt au pierit, necesitatea lor a pierit, am vazut micimea, stangacia si disperarea lor... Cineva cu siguranta m-a purtat atunci pe sus.

de multe ori simt asta ......suport greutatea .....trece de la sine .....depinde ...si se reintoarce ....

Nu cred ca exista o formula magica ce functioneaza pentru toata lumea. Fiecare are modul sau de a face fata greutatilor si cel mai adesea il descopera atunci cand sunt fortati sa faca acest lucru.
Deasemenea e foarte greu de stiut cand ai ajuns la capatul puterilor, cel mai adesea credem ca am ajuns dar de fapt mai putem duce foarte multe Nu stiu ce sa zic sincer, nu cred ca exista o formula magica, dar cred ca raspunsul e in tine, tre doar sa il gasesti.