asa cum spunea cineva de aici,daca nu as lua razna din cauza panicii,mi-ar placea sa am taria de a fi un model pozitiv pentru cei din jurul meu.sa ma despart de ei cu seninatate,sa le reamintesc sentimentele frumoase pe care ei mi le-au trezit in suflet si in final,sa ma rog la Dumnezeu.e cel mai puternic lucru care da sens acestei vieti,cu tot ce tine de ea:bucurie-tristete,viata-moarte,dragoste-singuratate etc.si mi-ar mai placea ca in acele momente,uitandu-ma in urma(metaforic vorbind),sa simt impacare si bucurie fata de faptele si viata duda mine pana atunci.
Mi-ar place cu iubitul meu, sa ma tina in brate. Dar nu cred ca sunt sanse sa se intample asta deoarece nu cred ca vom fi impreuna pana la urma.
Asa ca, imi ramane o alta varianta foarte placuta. Sa fiu impreuna cu un caine. Sa-i simt fiinta, pura si iubitoare, linistitoare, vibratia lui specifica. Iubesc cainii si ii admir. As vrea sa fie un caine langa mine cand voi muri. Un caine care sa nu ramana trist.
Submitted by Letitia (not verified) on Sat, 01/17/2009 - 15:22.
Daca inima mi-ar mai bate pentru numai trei minute, mi-as dori sa mi privesc iubitul in ochi, pentru a –i spune, nu prin cuvinte, ci prin tacerea dintre ele, cat de simplu a fost totul si cat de complicat am reusit sa il facem...Cum in povestea noastra, fiecare cuvant a purtat dupa el o tacere si fiecare lacrima, o umbra. Si ele ar marturisi simplu si firesc, atunci cand nu ar mai fi nimic de adaugat, ca cei ce s-au iubit nu vor muri niciodata. Ca nimic nu incepe fara a se sfarsi si nimic nu se sfarseste fara sa inceapa. Frumos spunea un carturar ca ochii nostri sunt sufletul nostru dat pe fata. Poate de aceea, cind murim, inchidem ochii…
daca nu as lua-o razna ca e cumplit de suportat chestia asta si mintea ca sa te protejeze cred ca o mai ia si razna, habar n-am ce-as face.daca n-as fi foarte bolnava mi-ar place sa fac dragoste
In momentul de fata as fi fericita deoarece sunt singura si nu m-ar vedea nimeni chinuindu-ma, as fi fericita deoarece oricum nu stiu pe ce cale sa o apuc si s-ar termina cu suferinta asta, as astepta momentul fara a avea gandul "ce ar fi daca", pentru ca nu stiu cum ar fi daca ..... sau daca.... , pur si simplu as sti ca s-a terminat chinu de pe lumea asta.
PS: nu am ganduri sinucigase, doar ca as fi multumita si linistita si as trai ultimele clipe cu speranta ca va fi mai bine.
grea intrebare
Nu-mi pot imagina momentul dar primul raspuns care mi-a venit in minte este muzica, ascultand muzica si privind soarele cum apune.
singura
undeva in natura, sa traiesc la maxim clipa, cu tot ce implica ea
rugandu-ma!
asa cum spunea cineva de aici,daca nu as lua razna din cauza panicii,mi-ar placea sa am taria de a fi un model pozitiv pentru cei din jurul meu.sa ma despart de ei cu seninatate,sa le reamintesc sentimentele frumoase pe care ei mi le-au trezit in suflet si in final,sa ma rog la Dumnezeu.e cel mai puternic lucru care da sens acestei vieti,cu tot ce tine de ea:bucurie-tristete,viata-moarte,dragoste-singuratate etc.si mi-ar mai placea ca in acele momente,uitandu-ma in urma(metaforic vorbind),sa simt impacare si bucurie fata de faptele si viata duda mine pana atunci.
cu un caine
Mi-ar place cu iubitul meu, sa ma tina in brate. Dar nu cred ca sunt sanse sa se intample asta deoarece nu cred ca vom fi impreuna pana la urma.
Asa ca, imi ramane o alta varianta foarte placuta. Sa fiu impreuna cu un caine. Sa-i simt fiinta, pura si iubitoare, linistitoare, vibratia lui specifica. Iubesc cainii si ii admir. As vrea sa fie un caine langa mine cand voi muri. Un caine care sa nu ramana trist.
Departe
departe,ratacita undeva,sa nu fie aproape de familie si prieteni ....nu vreau sa planga sau sa sufere nimeni dupa mine asa as fi cel mai impacata
cred ca as suporta mai bine
cred ca as suporta mai bine in bratele fiului meu,nu de alta dar trebuie sa-mi iau "la revedere" de la el,nu pot pleca asa.
‘Falling slowly, eyes that know me’
Daca inima mi-ar mai bate pentru numai trei minute, mi-as dori sa mi privesc iubitul in ochi, pentru a –i spune, nu prin cuvinte, ci prin tacerea dintre ele, cat de simplu a fost totul si cat de complicat am reusit sa il facem...Cum in povestea noastra, fiecare cuvant a purtat dupa el o tacere si fiecare lacrima, o umbra. Si ele ar marturisi simplu si firesc, atunci cand nu ar mai fi nimic de adaugat, ca cei ce s-au iubit nu vor muri niciodata. Ca nimic nu incepe fara a se sfarsi si nimic nu se sfarseste fara sa inceapa. Frumos spunea un carturar ca ochii nostri sunt sufletul nostru dat pe fata. Poate de aceea, cind murim, inchidem ochii…
Mi-ar place sa mor undeva in
Mi-ar place sa mor undeva in natura, singura si tanara
daca nu as lua-o razna ca e
daca nu as lua-o razna ca e cumplit de suportat chestia asta si mintea ca sa te protejeze cred ca o mai ia si razna, habar n-am ce-as face.daca n-as fi foarte bolnava mi-ar place sa fac dragoste
singura...as rememora toate
singura...as rememora toate momentele frumoase traite de-a lungul vietii..
In momentul de fata as fi fericita
In momentul de fata as fi fericita deoarece sunt singura si nu m-ar vedea nimeni chinuindu-ma, as fi fericita deoarece oricum nu stiu pe ce cale sa o apuc si s-ar termina cu suferinta asta, as astepta momentul fara a avea gandul "ce ar fi daca", pentru ca nu stiu cum ar fi daca ..... sau daca.... , pur si simplu as sti ca s-a terminat chinu de pe lumea asta.
PS: nu am ganduri sinucigase, doar ca as fi multumita si linistita si as trai ultimele clipe cu speranta ca va fi mai bine.
Post new comment