Cum credeti ca ar fi fost viata noastra daca ne-am fi nascut intelepti, maturi din punct de vedere psihic?

Sau am evolua 'involuand' si-am considera prostia si imaturitatea cele mai de dorit trasaturi, greu de obtinut. Si am munci o viata-ntreaga sa fim ceea ce detestam atat de mult in lumea noastra.

Sau asa:

(Ana Blandiana)
Ar trebui

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...