Despre Dumnezeu

Hmmm Deea, un subiect gustos pentru mine.

E enorm de mult de spus pe aceasta tema dar voi face eforturi sa ma limitez.

Parerea mea

In primul rand trebuie sa stabilim ceva. Eu cred intr-o forta superioara, ii spun Dumnezeu pentru ca asa ii zice religia in care am fost botezata, dar ar putea foarte bine sa poarte orice alt nume, numele nu are nici o legatura cu esenta. Mai trebuie sa spun ca Dumnezeul meu este eminamente bun. De ce? Pentru ca asa vreau eu, nu vreau sa cred intr-un Dumnezeu rau si pedepsitor, asa ca e bun.

Daca e bun de ce am trecut eu prin atatea evenimente negative? Este urmatoarea intrebare logica. Un Dumnezeu bun nu m-ar fi lasat sa sufar asa mult, etc. bla bla bla. Ba da, Dumnezeul meu bun m-a lasat sa trec prin atatea evenimente negative tocmai pentru a capata o intelegere mai profunda a vietii, pentru a ma descoperi si intelege.

Daca totul ar fi fost lapte si miere cel mai probabil as fi fost o mica plangacioasa nemultumita si rasfatata. Asa, cunoscand si reversul monedei, am invatat sa disting ce e bine si ce nu, ce merita si ce nu, care sunt limitele mele, am facut cunostinta cu mine, astfel ca acum am capacitatea de a ma aprecia, de a lupta pentru ceea ce imi doresc pentru mine, etc. all the good stuff.

Plus, o lectie extrem de importanta pe care am invatat-o este lectia liberului arbitru, sau a alegerii. Eu am posibilitatea sa aleg cum imi construiesc viata, in ce conditii ma desfasor, eu aleg ce accept si ce nu, langa ce oameni imi petrec timpul, efectiv eu imi controlez viata (asta se aplica la noi toti), eu sunt cea care decide pentru sine, care alege sa isi asume riscuri sau nu, care isi poate fabrica fericirea sau nu.

Din experientele mele negative am invatat cine sunt, am invatat cat de departe pot merge, cat de pretioase sunt zilele frumoase si cat de mult conteaza cum ne traim fiecare zi, cum o simtim, cum o cream noi si eu una imi traiesc viata cate o zi pe rand si din fiecare incerc sa storc cat mai multa seva, cat mai multa frumusete, cat mai multe lucruri bune. Am si zile mai putin bune, dar nu am niciodata zile rele, pentru ca eu stiu ce inseamna cu adevarat sa ai o zi rea.

Sun dogmatica si reformata, stiu, dar asa simt, asa traiesc, asa sunt. Eu cred ca Dumnezeu e in fiecare dintre noi, e ceva inexplicabil care ne conduce.

Nu cred in intoarcerea celuilalt obraz, dar nici in razbunare, daca primesc o palma e alegrea persoanei care mi-a dat-o sa faca asta, daca ei vor sa isi traisca viata in agresivitate mult succes le doresc, eu nu accept asa ceva si in consecinta dispar in peisaj. Nimeni si nimic pe lume nu justifica sa faci rau altei persoane, orice fel de rau, si nu Dumnezeu este cel care permite raul ci oamenii sunt cei care il provoaca.

Nu trebuie sa asteptam sa fim salvati de Dumnezeu, ne salvam singuri, nimeni altcineva, noi pe noi, aia e puterea, aia e liberul arbitru. Crezi ca lumea in care traim e asa pentru ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi? (ca sa folosesc o expresie din domeniu ).
Nu, lumea e asa pentru ca noi alegem sa o facem asa, daca exista un lucru pe lume de care Dumnezeu nu ne poate salva acela este noi insine.

Eu cred ca ar trebui sa ne asumam responsabilitatea existentei noastre, a vietii noastre, a alegerilor noastre, sa fim deschisi sa crestem, sa invatam, sa luptam, sa intelegem ca fericirea nu vine de la altii, nu sa o asteptam ci sa lucram activ la ea.

Cat despre pacatele parintilor ce pot spune? Si ei sunt tot oameni, au facut ce au crezut, cum au crezut, asta este, nu mai conteaza, noi suntem noi nu parintii nostri, ce este important acum este cum alegem noi sa ne construim viata, daca ne construim viata pe care o dorim, la care speram sau ne lasam purtati de circumstante fara a face propriile alegeri.

Of, mai sunt atatea de spus, dar am promis ca ma limitez , am incercat pe cuvant de cercetas.

Nush, ce pot eu spune este ca ar trebui sa incetam sa ne subestimam atat si sa incercam pe cat posibil sa avem o viata cat mai frumoasa. Apropo viata este acum, in momentul in care o traim, nici maine, nici poimaine, este acum de aceea fiecare moment conteaza, cel putin pentru mine. Un pic hedonista eu asa , but what the hell nimeni nu e perfect, nu putem fi toti martiri

Deea daca mai vrei sa vorbim pe tema asta dupa cum vezi sunt foarte deschisa si chiar imi este o tema tare draga, multumesc ca ai pus-o pe tapet, pentru mine credinta este ceva foarte intim si de aceea nu vorbesc despre asta, dar asta nu inseamna ca nu imi exprim parerea cand mi se ofera ocazia.

Si acuma ca ma uit, limitarea mea chiar nu a prea functionat