credeti ca merita sa te sinucizi pentru iubire

"A merita" = a justifica pretul cerut, a face, a valora (DEX 98)

Cred ca trebuie lamurit ceva mai clar ce presupune, care este acel "cost" cerut ...si in schimbul a ce.

M-as gandi asa:
- pretul: viata mea sau doar riscul de a muri (cu consecintele diverse pe care le poate avea, stat in spital, efecte asupra familiei si asupra viitorului meu)
- "marfa" obtinuta: ..."PENTRU iubire"? Adica cum? Nu serios, ce obtin? Se va indragosti de mine cine vreau eu? Nu. O sa mi se ridice statuie ca am cazut eroic intr-un fel de lupta pentru iubire? Nu. Atunci ce-i aia pentru iubire? Ma intreb. Nu, chiar nu inteleg. Aaaa, ca vreau sa demonstrez alor mei ca nu ma pot trata asa, ca nu-mi pot interzice sa ma vad cu cine vreau eu... pai asta nu e pentru iubire! E o declaratie! E "PENTRU A-I FACE PE AI MEI SA MA INTELEAGA! SI SA MA ACCEPTE ASA CUM SUNT!", ori asta e cu totul altceva... Si deja, cand pun problema asa, apar alte solutii: pai stai, de ce nu ma inteleg ai mei, de ce nu ma accepta asa cum sunt? Iar asta e o discutie foarte profunda si care se poate rezolva in mod nesangeros...

Oricum, pentru mine... pretul nu justifica marfa. Pretul e mare si concret, iar marfa - o confuzie si-o incertitudine. Eu una am incetat sa consider ca stiu ce efecte vor avea actiunile mele asupra celorlalti: sunt doar presupuneri. Cel mai adesea neconfirmate. Dar ramane faptul ca am facut acel lucru ... si voi avea de infruntat asta, pe fondul unor reactii ale celor din jur pe care nu le-am anticipat.

Deoarece mama mea si cu unchiul meu sunt impotriva de a ma vedea cu prietenul meu ,eu am luat decizia de a ma sinucide sau celputzin sa stau cateva zile in spital numai ca se le para rau ca nu mau lasat.Tatal meu este de acord da dinpacate unchiul meu este mai rau cu mine si nu mar lasa sa ma intalnesc cu prietenul meu si de ce sa mai sufar cand pot sa ma sinucid...eu vad acest gest de a ma sinucide ca pe un gest de aparare ca am suferit mult si nu mai vreau.deci eu cred ca merita sau cel putin in cazul meu.

raspunsul este ...nu merita sa te sinucizi pentru nimic in lume,chit ca e vb de o dragste pierduta chiat ca e vb de alte evenimente negative din viata ta.cel mai important in viata e sa fi tu fericit si impacat cu tu insuti nu sa depinzi de altceva pentru a fi fericit.Sinuciderea e cea mai proasta alegerepe care o poti face.eu ma intreb atunci cand ai incercat asta -pentru ca ai zis ca ai avut 2 astfel de tentative- ce ai simtit? te-ai simtit eliberat de presiune,de probleme? Eu cred ca nu,ca si eu vb din postura unei astfel de persoane si facand asta mi-am complicat mai mult viata...dar pe de alta parte am experimentata asta,am vazut cum este,am trait anumite sentimente greu de descris dar care m-au facut sa privesc viata ca pe un cadou,ca pe ceva nemaipomenit.

Intrebarea este daca MERITA iubirea sa te sinucizi pentru ea??
Cei care spun ca se sinucid in numele iubirii se exprima ... plastic.
Am cunoscut pe cineva care s-a sinucis dupa ce sotia a suferit un accident mortal. N-a putut suporta durerea... In ce categorie se poate inscrie acest suicid? Multi au spus ca s-a sinucis din iubire... Oare? Ce credeti?

Acest raspuns... NU stiu sa rapund ci doar...POATE E BINE ca o persona care a incercat sa treaca prin asemenea experienta sa spuna De ce a ajuns pana la savarsirea acelui act? POATE INCERCAM sa invatam din greselile altuia pt ca alte persoane care trec prin aceste experiente sa evite acele greseli savarsite de persona care a incercat a fost salvata de suicid!?POATE SINUCIDEREA este asemuita cafelei puse pe foc care lasata mult zatul de cafea iese la suprafata ibricului(zatul reprezentand viata acelei persoane)...POATE E BINE ca o persoana a trecut prin aceasta experienta pt va cauta sa nu mai repete acea experienta .... desi nu se intampla la toate persoanele..asemuindo unei BOLI care este la inceput si poate fi tratata mai usor.mai repede caci o boala veche de tot se trateaza mai greu (cronicizata)ori de loc.

eu nu cred ca merita...Intotdeauna am considerat "sinuciderea" ca pe un act de lasitate. Nu am simtit niciodata nevoia sa ma sinucid, cu atat mai mult din iubire. Cred ca iubirea care se termina cu sinucidere, nu mai poate fi numita iubire (cred ca devine obsesie), cred ca se pierde adevaratul sens al iubirii. Nu as vrea sa corelez acest act cu intensitatea sentimentului in sine, adica nu as vrea sa cred ca daca nu as fi in stare sa ma sinucid pt o iubire pierduta, nu am iubit suficient de mult. Sau poate ca mi-e frica sa mor sau poate ca-s prea egosita...nu stiu. Cert e ca in acest moment, pot raspunde cu "nu" la aceasta intrebare si sper eu sa nu ajung sa raspund vreodata cu "da"

Chiar asa, prietene? Sa te sinucizi din iubire? Ar fi “ca si cum ai refuza sa te bucuri de un rasarit de soare pe motiv ca nu suporti sa-l vezi cum apune”, cum zicea un celebru psihiatru american.

Sa nu uitam, iubirea nu prevede garantii pe viata. Cum ar putea s-o faca? Dragostea ar trebui sa fie o scoala a demmnitatii in care fiecare partener sa fie egal unul altuia si nici unul aservit.celuilalt.

Iubirea inseamna sa darui sentimente nu sa te lasi prada lor; desigur nu putem da intr-o relatie atat cat ni se cere, si sa nu uitam, intotdeauna unul ofera mai mult decat celalalt. E firesc pentru ca iubirea tine de inefabil, pe taramul asta doi si cu doi nu fac mereu patru. E greu sa asumam asta, e usor sa lasam iubirea sa devina o obsesie. Insa eu , unul am inteles, nu demult, ca obsesia iti rapeste libertatea, prezentul, ratiunea. Or noi tocmai asta trebuie sa aparam in noi.

Si eu am iubit, iubesc, nu sunt iubit (traiesc iata ca un indragostit fara iubita si sunt fericit ) dar totusi nu stiu ce-i iubirea decat daca nu cumva e sentimentul pe care il port copilului meu.

Daca nu stim ce e iubirea, de unde vine si incotro merge, nu e copilaresc sa ne revoltam impotriva ei?

Pentru ce merita ? Nush...yo zic ca nu