buna tuturor! am mai scis si am cerut parerea psihologilor pe tema relatiei cu un om insurat si am ajuns la o singura concluzie ca imi face foarte mult rau desi iubesc aceasta relatie imi aduce mai multa suferinta decat implinire..
imi doresc sa pot iesi din acest triunghi dar nu reusesc...daca cu putin timp in urma eram asa de hotarata sa termin dar inca nu am reusit sa ies si nu gasesc drumul sa ma eliberez....il iubesc cu atata intensitate incat nu am crezut ca voi mai putea iubi asa , dar nu face nimic decat sa-mi spuna ai rabdare si nu dispera, ca te iubesc dar trebuie sa astept momentul in care sa simt ca pot inchide capitolul casnicia actuala....
imi trec foarte multe ganduri negative pentru mine prin minte si acestea imi estompeaza momentele fericite traite , ba mai mult am devenit foarte agitata, m-am inchis in mine si in casa,nu mai acord destula atentie copiilor mei si nu fac bine....vreau sa-mi revin sa imi fie bine dar nu stiu cum....daca careva a mai trecut prin situatie similara va rog sa ma contactati si sa ma ajutati cu un sfat cum a-ti facut ca nu reusesc sa-i dau de capat.....
din punct de vedere al faptului ca am ajuns sa am o relatie cu el nu mi-a adus sentimente de parere de rau pentru ca stiam ca situatia in casnicia lor era una rea,nu mai mergea,nici acum nu merge, este doar un copil mic la mijloc....
as vrea sa comunic cu voi care a-ti trecut sau sunteti prinse in acest triunghi daca se poate....
observatie triunghi
Buna celor din baza triunghiului
Am observat ca multe "amante" (fara nici o eticheta) isi bazeaza canalizarea energiilor avand ca justificare: "casnicia lor nu merge bine".
Este perfect adevarat - daca ar fi mers, ele nu s-ar fi regasit in acel rol.
Amantele isi activeaza cu o mare forta instinctul natural de salvator, ignorand evident ca alaturi de "salvat" (ah, barbatul:) exista si o victima (sotia inselata).
De aici apar tot felul de zbateri si lupte, pentru pastrarea (sotiile) si castigarea (amantele ) a unor presupuse "drepturi" sau "avantaje". PAna la urma, toti raman cu vietile distruse si cu un gust amar.
Din punctul meu de vedere (!!), solutia corecta (?) ar fi: daca ceva NU merge bine, cei care au legat sa dezlege, apoi sa se vindece - sa redevina "intregi" si apti de a o lua de la capat. Si atunci, o noua femeie (sau de ce nu, barbat, in cazul analog), fara a fi etichetata cu nimic, sa poata sa COMPLETEZE (nu salveze) persoana in cauza.
Parerea mea:)
re: as vrea sa comunic cu voi
am mutat postul tau in forum, cred ca este mai potrivit aici decat la rubrica "intreaba un psiholog".
Am observat ca postul tau nu
Am observat ca postul tau nu este unul recent, poate mai esti inca in aceasi situatie sau poate nu..ceea ce ar fi cazul fericit.
Si eu am o situatie asemanatoare de 1 an si 3 luni. Am reusit acum 6 luni sa ii pun capat, dar la 1 sapt nu am pututu rezista tentatiei de a relua relatia.
Sincer, pe mine m-au durut mai tare saptamanile in care ma luptam sa iau decizia, dupa ce am spus stop m-am simtit eliberata. LA scurt timp extrem de trista, abandonata, singura, pierduta...
Asa ca a reluat legatura..momentan sincer nu vad nici o sansa sa ma eliberez..nu ca m-ar tine ceva cu forta.
Eu cred ca femeile ca noi ar trebui sa invete sa se iubeasca mai mult pe ele, pt ca asa cum zici si tu, am parte de mai multa suferinta decat satisfactie. Momentele in care ma simt fericita cu el sunt amestecate cu sentimnte de tristete profunda pt ca stiu ca in cateva ore se va intoarce la cealata oricum...
In cazul meu stiu ca nu isi va parasi familia si nu am nici o sansa sa fie doar al meu..poate doar in 15 ani de acum..asa ca nu imi da iluzii, dar mi le fac singura..
Oricum ma doare ca Ea il are pe el, copii lui, suportul lui, banii lui, siguramnta..eu nu am Nimic!
De ce?
De ce nu cauti un alt barbat care sa-ti dea toata iubirea de care ai nevoie?Focalizeaza pe nevoile tale, nu ale lui!
Eventual un barbat disponibil.
Draga mea, psihologul
Draga mea, psihologul ("expertul" in relatii) din mine plange! De ce sa-ti doresti sa te focalizezi pe propriile nevoi?? Hai sa facem un exercitiu de anticipare, si sa ne gandim un pic: gandind si actionand in stilul "totul pentru mine si pentru nevoile mele" imi voi satisface propriile nevoi, si gata! Partenerul, e problema lui daca aceste nevoi i-au fost, sau a apucat sa si le satisfaca...Draga mea "cu drag", focalizarea este cumva...invers! Atentie! Nu vorbesc doar de nevoi bazale (foame, sete, somn, sex) ci, si de cele mai elevate, situate mai spre varful pramidei lui Maslow. Daca se intampla asa, adica "fiecare cum poate", nu mai vorbim de un cuplu, ci de o intalnire energofaga, vampirica, unilaterala, unde e vorba de mult oportunism...a doi indivizi separati emotional, total, sau unilateral. Ce rezulta din aceasta atitudine egocentrica? Rezolvarea pe moment a unei nevoi, dar, pe termen mediu si lung, are o singura finalitate: disolutia si disparitia acestui cuplu, moartea acestei relatii. Capisci? Desigur, si reciproca este necesara si valabila!
focalizare
La cat de focalizata e pe nevoile "lui" ma indoiesc ca va ajunge unde i-am punctat, va fi doar o echilibrare.
,daca asta era mesajul)
(...si nu ma identific
Post new comment