Analizezi atat de mult incat devii imobilizat?
Submitted by Dorin Victor Vasile on Tue, 11/04/2008 - 01:05
uneori da, am reusit "performanta" numita "paralysis of analysis"...
Trackback URL for this post:
http://www.psihoterapie.net/trackback/2428
(64)
- Add new comment
- 1012 reads
Uneori se intampla sa
Uneori se intampla sa "analizez" folosind atat intrebari circulare (serpisori
) "de ce", cat si mici ancore: "cum?" (care, ma impiedica pe cat posibil sa ma intorc de unde am plecat), dar blocajul , bata-l vina, tot insista sa apara. Probabil, se petrece un "fenomen" de tipul : " intrebari multe, actiune putina". Exista oameni care ezita sa infaptuiasca o actiune, din simplul motiv ca se considera actiunea ca si realizata, doar prin simplul fapt ca s-au gandit intens la ea. Un exemplu clasic, este prezentat intr-o maniera amuzanta in comedia : " Idiocracy" - intelectualii ezitau sa faca copii, pentru ca se confruntau cu o exagerata analiza a motivelor pentru care ar trebui sa "nu faca copii", iar cei mai putin "inzestrati" dpdv al intelectului, ei bine, ei considerau analiza inutila, si treceau la fapte. "Fericiti cei saraci cu duhul" spune un text cunoscut. Asa sa fie ?
Re: Idiocracy
Aici cred ca e mai degraba diferenta dintre a fi constient sau nu de raspunerea pe care ti-o creeaza cresterea unui copil. Cei din a doua categorie de multe ori merg pe ideea ca "asa se" face, vine casnicia, vine copilul... nu? Sau isi proiecteaza diverse sperante in viitorul copil, cand ei sunt praf d.p.v. emotional, relational...(Mi se pare ca avem de-a face cu *iluzii* versus exces de analiza...)
Who looks outside, dreams. Who looks inside, awakes.
Re: analizezi prea mult
Asta e un lucru care ma framanta... Cand cineva vede ca (ma) analizez, reactia automata este: dar sa nu analizezi prea mult, ca ramai acolo.
Marturisesc ca nu inteleg asta. La ce se refera acesti oameni? De ce atat de multi afirma asta, spontan, imediat dupa ce constata la mine aceasta tendinta spre analiza? Cum adica analizezi atat de mult incat devii imobilizat? De ce analiza e asociata cu un fel de blocaj? Ma depaseste! Eu prin analiza inteleg si inaintez, fac schimbare dupa schimbare, demolez si construiesc!! Departe de mine ideea ca "raman imobilizata" undeva, din contra, ii vad pe ceilalti, care nu fac aceste schimbari, cum raman: blocati in ce vor si nu le-a iesit, nostalgici dupa trecut, fara explicatii in fata unui fenomen care se cere putin analizat, inchisi intr-o idee despre ei insisi cum ca ei "asa sunt" (un fel de fatalitate, asa sunt, nu ma pot schimba! Brrr!).
Chiar imi doresc un raspuns la aceste intrebari! De ce si cum asociaza cineva analiza cu blocajul? Eu nu cunosc proces mai viu! Tocmai ca imobilizata eram cand NU ma analizam si luam de bun ce era in jur. Deci nu. Voi continua sa cred ca analiza e o forta buna, vitala, necesara, care pune lucrurile in miscare! As vrea doar sa inteleg si celalalt punct de vedere.
Who looks outside, dreams. Who looks inside, awakes.
Sunt de acord cu aceasta
Sunt de acord cu aceasta teorie. Eu de fel, tind sa analizez dar si sa "simt" tot ce pot in orice moment dat. Este un proces extrem de frumos si imi face placere sa il pun in practica, fiind un curios nativ,
Insa am, de asemenea o problema. Uneori , in cadrul unei perioada mai obositoare unde imi folosesc abilitatile de analiza intens, uneori raman blocat pe a analiza orice cu o viteza infricosatoare si nu mai pot opri acest lucru. Imi amintesc un moement in care ma uitam la un colt de masa, in gol doar-doar sa pun frana, sa nu am ce analiza..degeaba...vedeam unghiurile, fibrele, analizam chimic, fizic, geometric, analizam tamplaria, modul de imbinare, terorii... nu mai puteam dormni. Cateva zile au fost iad. Acest lucru poate fi considerata o blocare. Depinde cat de mult de dedici si cat te consumi.
A, si apropos, poate imi dati si o mana de ajutor pe aceasta tema. In urma unor teste am inteles ca am o ... usoara conditie...un fel de semi-sindrom, daca permiteti exprimarea. Ceva de genul.... inabilitatea cerebrala de a sterge complet informatiile inutile. Dar nu mai stiu numele acestei conditii. Sper sa ma poata ajuta cineva. Se refera la ideea ca omul normal foloseste f putin din toate informatiile observate. Cateva procente. Restul este derizoriu si este sters. Unii oameni au o incapacitate relativa de stergere a acestora. Devin fie inteligenti chiar poate genii cu un echilibru mental relativ...fie o iau razna cu totul. As dori daca se poate numele acestei conditii, daca il cunoaste sau il poate afla cineva. Se pare ca nu este de gasit nicaieri.
re: cum asociaza cineva analiza cu blocajul?
cred ca excesul de analiza ar putea fi asociat cu blocajul. "Paralysis of analysis".
Explicatia e oarecum simpla: analiza predispune la intrebari "de ce" iar intrebarile de tip "de ce" sunt o capcana, ne imping la o anumita 'circularitate' (hello aixa
). Avem nevoie de intrebari de tip "cum" pentru a iesi din capcana blocajelor.
Re: paralysis of analysis
Da, am citit definitia, e interesanta, dar pare a se aplica mai mult in alte domenii decat in cel al psihoterapiei!
Cat despre situatia pe care am descris-o mai sus:
Cred ca depinde foarte mult din ce unghi privim problema: eu am inceput sa ma analizez cand viata mea era blocata, iar prin analiza urmaream sa inteleg de ce pentru a intelege ce schimbari trebuie sa fac, asa incat raspunsurile mi-au adus asteptata deblocare. Dar cei mai multi sunt invatati cu a face (a alerga, a demonstra, a incerca etc), nu au ajuns in punctul in care sa realizeze ca doar a analiza situatia sau pe ei insisi ii mai poate lamuri si atunci trateaza ideea de analiza superficial, sarind direct la a critica "excesul de analiza", fara sa inteleaga partea cea mai buna a acesteia.
Nu sunt sigura ca inteleg circularitatea la care ne imping intrebarile "de ce". La mine functioneaza asa: ma zbat sa aflu de ce, las sa lucreze aceste imagini in mine (urate, de obicei), apoi imi vine o idee sau ceva face "click" si pornesc pe drumul nou deschis, cu sufletul mai usor. Cum am facut?
Uitandu-ma in urma, nici eu nu mai stiu exact! Dar e bine. Si am pornit de la intrebarea "de ce". Daca as porni de la intrebarea "cum", fara sa inteleg de ce, nu cred ca as reusi sa ma deblochez...
Who looks outside, dreams. Who looks inside, awakes.
circularitate
cand intrebi "de ce", pornesti un demers rational..emiti ipoteze pe care incerci apoi sa le verifici, le analizezi pe fiecare etc. circularitatea ar fi atunci cand te blochezi printre acele ipoteze, incercand sa le confirmi/infirmi..de ce x? poate ptr ca y,sau z..dar de ce y..de ce z? sau cum y..cum z ? si tot asa..fara sa raspunzi defapt la nici una.
a "lasa lucrurile sa lucreze" in tine, a nu-ti putea explica cum ai facut sa aflii ceva, indica procese care nu tin de constient, de rational...
progresam completand analiza cu sinteza, cu intuitia si alte procese inconstiente..daca devenim rigizi, specializati sa folosim numai o singura cale, normal ca ne blocam :)studiind la microscop fiecare frunza sau particica din fiecare copac, nu vom intelge modul in care functioneza o padure..plus ca o padure are multi copaci si ma indoiesc ca intr-o viata de om s-ar putea analiza tot ce se poate analiza
recunosc totusi ca in unele momente imi place sa *abuzez de analiza, sa ma plimb prin cercuri.. "de ce"..e ca un joc, o evadare..o testare a limitelor care ma duce la o acceptare a faptului ca realitatea e infinit de complexa si simpla in acelasi timp si ca mintea mea nu o poate surprinde
Re: circularitate
Inteleg acum mai bine cum e cu circularitatea si ce inseamna de fapt analiza stricta ("de ce", ipoteze peste ipoteze) fara acele procese inconstiente; eu le-am luat ca un tot si nu e asa. De fapt cred ca nu m-a pasionat niciodata suficient simpla analiza ca sa raman acolo. Dupa mine, acele ipoteze formulate ca raspuns la intrebarile "de ce" au rolul unor de clape de pian: unele ating note ale sufletului meu si stiu atunci ca ca sunt pe drumul cel bun; cele mute nu prea ma intereseaza...
Nici cei care-mi zic sa nu ma pierd in analiza nu au dreptate, in sensul ca in acest "pericol" vad mai mult propriul lor fel de a fi si nu pe al meu (sau fac o persupunere care nu are legatura cu realitatea), dar nici eu nu am dreptate cand zic ca analiza inglobeaza toate acele procese care ma fac sa inaintez...
Foarte buna si completa explicatie, multumesc!
Who looks outside, dreams. Who looks inside, awakes.
re: am pornit de la intrebarea "de ce"
poate iti place o poveste despre "de ce"
http://www.psihoterapie.net/povesti/poveste-despre-dictatura-lui-de-ce-s...
Re: poveste despre "de ce"
Da, a picat foarte bine povestea! Sunt de acord, ca idee de iesit din criza (nu si ca masura "extrema").
Reformulare: Am pornit de la intrebarea "de ce" cand am intrat in terapie (de ce nu stiu cine sunt, de ce ma simt asa varza, de ce nu-mi ies relatiile), dar am constatat ca in momentele de criza "m-am deblocat" tocmai prin acele intrebari corecte ale piticului:
ma simt groaznic cu mine insami, CUM fac ca sa ies din starea asta? CUM arata problema mea? CAND am mai trait acele emotii? CE fac cu energia mea, UNDE se pierde? etc.
Who looks outside, dreams. Who looks inside, awakes.
despicarea firului in saizecisipatru...
eu ma incadrez perfect la categoria analizam pana paralizam:))) adica ma apuc sa analizez atat de mult, divaghez complet de la subiect si intru in atatea amanunte absolut inutile... incat consum o groaza de energie si uit de unde am plecat...
prin urmare analiza pana la plus infinit, actiune zero.
"aicishea" e problema si de aici alte probleme care apar pe parcurs... dar sa nu divagam de la subiect!
Felicitari mihneea ca ai gasit calea de mijloc!!