Submitted by catalina_adr on Mon, 11/10/2008 - 00:13.
atat am stat sa ma gandesc daca sa raspund sau nu!!! Desi ceea ce voi scrie acum, stiam inca de cand am citit intrebarea, nu am vrut sa scriu. Si totusi..constientizez si eu cateva semne de batranete la mine si in acelasi timp mi-e tare greu sa le accept. Am observat ca sunt mai atenta la detalii, nu mai iau decizii pripite si ma gandesc mai mult la consecinte, am inceput sa imi planific vacantele si iesirile, am mai putina rabadare, sunt mai putin toleranta, sunt mai ferma, deseori uit sa visez. Cred ca ar mai fi cateva, dar ma voi opri aici.
Pai cam vad...si nu fizic, asta ma intereseaza...mai putin (nu deloc, dar nu e pe lista de prioritati)...
Comportamental..
Fac mai multe compromisuri, mint mai mult (adica sunt mai "diplomata" ), nu mai indraznesc sa fac ceea ce simt, mi-e frica de singuratate, ma gandesc, cu groaza, ca nu stiu daca mi-as parasi sotul daca as afla ca ma insala (ceea ce nu puteam concepe), nu imi pot ascunde frustrarea (arat ca o lamaie cand sunt frustrata, pot constientiza perfect asta, da' nu ma pot abtine), am inceput sa ma cert mai mult cu cei din administratia publica si sa ma impun (eram timida candva), citesc mai rar si nu am mai fost la o petrecere de cativa ani!!! Cel mai tarziu, la ora 1 a.m. sunt acasa!
pai si cine ar putea sa decida in locul dvs. cat sunteti de batrana?
Imi aduc aminte ca ultima data cand am vazut maratonul olimpic la televizor (intamplator a castigat o tanara de 38 de ani) fiecare participant decidea singur cat de obosit este sau nu, daca ramane in cursa sau nu, nu decideau altii pentru el.
Tanara de 38 de ani a decis pentru ea ca e destul de tanara ca sa il termine prima
Pai sirul ala luuung de manifestari... sunt elocvente...Caci, pentru mine, alea sunt semne de batranete, nu ridurile sau mai stiu eu ce semne "clasice"..
Dar ma gandesc ca asa cum ma consider batrana din prisma asta,pot, foarte bine, sa ma consider tanara daca vreau si privesc altfel!!
Ca in "Al cincilea munte" nu? Depinde de unde te uiti...
Desi daca le-am decretat deja semne de batranete, mi-e cam greu sa schimb asta...
Nu-mi ramane decat sa caut si semne de tinerete sa vedem...balanta...
Frumos exemplul cu tanara de 38 de ani! O invidiez pentru forta PSIHICA !!!
Submitted by gringo (not verified) on Sun, 11/09/2008 - 02:23.
eu cred ca daca nu judecam batranetea dupa aspectul fizic...putem sa consideram ca este doar ceva irelevant considerand faptul ca timpul este o masura impusa tot de noi si varsta pe care o ai (cea inaintata), cred eu, ca este ceva asa...ca un bagaj mai mare de cunostinte si mai multa experienta de viata...in rest tot aia suntem
daca ar fi sa fac o gluma as spune ca "batranetea" (sau "tineretea") e rezultatul negocierii dintre varsta biologica si varsta pe care o simti tu "pe dinauntru".
A fost odata ca niciodata ... asa spunea bunicul meu acum destul de multi ani, cand ne spunea povesti in care personajele principale erau el si baietii lui
atat am stat sa ma gandesc
atat am stat sa ma gandesc daca sa raspund sau nu!!! Desi ceea ce voi scrie acum, stiam inca de cand am citit intrebarea, nu am vrut sa scriu. Si totusi..constientizez si eu cateva semne de batranete la mine si in acelasi timp mi-e tare greu sa le accept. Am observat ca sunt mai atenta la detalii, nu mai iau decizii pripite si ma gandesc mai mult la consecinte, am inceput sa imi planific vacantele si iesirile, am mai putina rabadare, sunt mai putin toleranta, sunt mai ferma, deseori uit sa visez. Cred ca ar mai fi cateva, dar ma voi opri aici.
Mda, deja am postat gresit..dar acum e bine :) Iata semnele!!!
Pai cam vad...si nu fizic, asta ma intereseaza...mai putin (nu deloc, dar nu e pe lista de prioritati)...
Comportamental..
Fac mai multe compromisuri, mint mai mult (adica sunt mai "diplomata" ), nu mai indraznesc sa fac ceea ce simt, mi-e frica de singuratate, ma gandesc, cu groaza, ca nu stiu daca mi-as parasi sotul daca as afla ca ma insala (ceea ce nu puteam concepe), nu imi pot ascunde frustrarea (arat ca o lamaie cand sunt frustrata, pot constientiza perfect asta, da' nu ma pot abtine), am inceput sa ma cert mai mult cu cei din administratia publica si sa ma impun (eram timida candva), citesc mai rar si nu am mai fost la o petrecere de cativa ani!!! Cel mai tarziu, la ora 1 a.m. sunt acasa!
Si nu am decat 27 de ani!
re: deja am postat gresit
poate ca si postarea gresita e un semn de batranete
da, uite inca unul
re: deci nu-s chiar asa batrana...
pai si cine ar putea sa decida in locul dvs. cat sunteti de batrana?
Imi aduc aminte ca ultima data cand am vazut maratonul olimpic la televizor (intamplator a castigat o tanara de 38 de ani) fiecare participant decidea singur cat de obosit este sau nu, daca ramane in cursa sau nu, nu decideau altii pentru el.
Tanara de 38 de ani a decis pentru ea ca e destul de tanara ca sa il termine prima
re: pai si cine ar putea sa decida in locul dvs.
Pai sirul ala luuung de manifestari...
sunt elocvente...Caci, pentru mine, alea sunt semne de batranete, nu ridurile sau mai stiu eu ce semne "clasice"..
Dar ma gandesc ca asa cum ma consider batrana din prisma asta,pot, foarte bine, sa ma consider tanara daca vreau si privesc altfel!!
Ca in "Al cincilea munte" nu? Depinde de unde te uiti...
Desi daca le-am decretat deja semne de batranete, mi-e cam greu sa schimb asta...
Nu-mi ramane decat sa caut si semne de tinerete sa vedem...balanta...
Frumos exemplul cu tanara de 38 de ani! O invidiez pentru forta PSIHICA !!!
batranetea asta dom'le
eu cred ca daca nu judecam batranetea dupa aspectul fizic...putem sa consideram ca este doar ceva irelevant considerand faptul ca timpul este o masura impusa tot de noi si varsta pe care o ai (cea inaintata), cred eu, ca este ceva asa...ca un bagaj mai mare de cunostinte si mai multa experienta de viata...in rest tot aia suntem
re: timpul este o masura impusa tot de noi
daca ar fi sa fac o gluma as spune ca "batranetea" (sau "tineretea") e rezultatul negocierii dintre varsta biologica si varsta pe care o simti tu "pe dinauntru".
Dar parca n-as glumi cu lucruri asa de serioase
re: pe vremea mea
eu m-am surprins folosind-o pe "cand eram mult mai tanar".
Nu ca acum nu as fi suficient de tanar
dar probabil simteam nevoia de o 'delimitare'.
Sunt curios cum va fi cand voi spune 'a fost odata ca niciodata...'
o fost odata...
A fost odata ca niciodata ... asa spunea bunicul meu acum destul de multi ani, cand ne spunea povesti in care personajele principale erau el si baietii lui
Post new comment