Uneori simt ca nu-mi am locul nicaieri, asa ca mi-ar placea sa dispar si sa nu ma insoteasca nimeni dintre cei dragi ( eventual doar sa-i primesc in vizita din cand in cand); as alege izolarea ( ca un provizorat) pentru a gandi singura la adevarul meu si la adevarul celui pe care il iubesc ( adevar spre care sper sa gasesc o usa, nu doar un zid ); iar cand ma voi intoarce as vrea sa fiu mai buna si mai generoasa cu umila mea conditie umana, altfel spus sa inghit mai bine "cacialmaua" pe care unii o numesc viata, altii marele joc de ruleta in care cei mai multi se invart printre mese si mizeaza cu taraita, cat sa nu riste prea mult.