Dilema mea

Salut!
Am 21 de ani. Cu riscul ca vor spune unii ca ma dau mare sau desteapta, etc., iti voi spune parerea mea si ceva din experienta mea in scopul sa te pot ajuta.
Si eu ma lupt cu increderea in oameni. Am citit 3 carti de psihologie pana acum("Psihologia adolescentului", "Cum sa dobanditi incredere si putere in relatiile cu oamenii", "Psihologia comunicarii")+ internet. De ce? Ca sa inteleg mai bine cum gandesc oamenii cu care interactionez, sa am un as in maneca, un atu fata de ei. Si eu m-am gandit de cateva ori pana sa intalnesc un baiat cu care sunt acum de 3 ani, Daca toti baietii sunt la fel, imi *** picioarele in viata si stau cu o fata. Am incercat sa-mi imaginez cum ar fi si...nu imi suradea ideea, intrucat simteam o oarecare repulsie fata de acest gand. Atunci mi-am impus(cam din clasa a 10-11) sa nu ma mai gandesc la a fi cu cineva. Voiam independenta totala. Si m-am simtit foarte bine pana sa cunosc acest baiat(26)care a insistat sa fie cu mine(lucrasem cu el timp de 2 luni, eu sezoniera, asa ne-am cunoscut). L-am studiat, se comporta cu mine total diferit fata de ce vedeam la altii care au mai incercat pe la mine si fata de ce am vazut pe chat(incepusem sa fac chat de la 12 ani fara supraveghere si inca mai am o mica trauma de atunci-majoritatea care intrau erau...nu stiu...drogati, beti, nebuni,etc.)INCREDIBIL!Si imi facusem o anumita impresie fata de toti(+ datorita mass-mediei de asemenea. Am fost si la psihoterapie unde mi s-a spus ca trebuie neaparat sa cunosc mai multi oameni si din viata reala(ani buni am stat doar pe chat). Pe acest baiat l-am si testat foarte mult. L-am supus la foarte multe teste spontane, in unele cazuri chiar facandu-l sa planga(asta nu era cu intentie, dar a ajutat totusi la castigarea increderii). El era cam ca mine-lipsa de incredere, intrucat si el avusese o relatie cu esec(6 luni tinuse)si, pe langa asta, nimerise destule ocazii de a-si face o relatie(inainte de cea de 6 luni), dar toate erau pe interes de Stau cu tine doar ca sa arat ca am cu cine iesi(din partea lor). Nici nu s-a pus problema sa nu-l cred intrucat am vazut si inca vad si eu multe cazuri(fete) din astea "nefericite".
In prezent inca cunosc persoane(si baieti si fete) care nu mai au incredere sa inceapa o relatie. Eu acum am ajuns ca nu mai am incredere in general in oameni, mai ales ca am realizat ce impact are mass-media asupra oamenilor(violentele, sexualitatea, scenele socante, unele si subliminale): ori ii afecteaza pe ei(ii baga in depresie, le scade increderea fata de a mai intemeia o relatie,etc.) ori afecteaza anturajul lor(ajung sa insele o persoana care s-a increzut in ei, sau o ucid, sau o chinuie psihic). E dura realitatea...si eu m-am saturat sa vad atata manipulare si spalare de creiere!
Ce pot sa zic, sa fii foarte atenta unde "calci" si supune la cateva teste o persoana daca vrei sa fii cu ea pentru consolidarea increderii, nu fa ca multi-sa te minti singura ca daca a facut ceva ce tie nu iti convine si consideri destul de grav e din cauza ca AI TU O PROBLEMA SI NU EI. Atentie! Eu am mai invatat si din experientele altora.
(Si in caz ca unii vor spune ca sunt paranoica, eu le spun: Am o singura viata si trebuie sa o fac cat mai buna.)

buna! povestea ta m-a impresionat,admir ca iti doresti sa mergi mai departe si ca iti doresti sa iti fie mai bine.Si eu am avut parte de o experienta urata cu care am reusit sa imi fac mult rau singura dar am reusit sa merg mai departe.Eu am invatat ca trecutul e trecut si oricate greseli am facut nu mai avem ce sa facem si eu cred ca ar fi mai bine sa accepti trecutul asa cum e si sa nu iti para rau de nimic. Toti facem gresili nu exista om perfect.Gandeste-te ca exista si alte oportunitati in viata si gandeste pozitiv...Dumnezeu nu ne uita!
Si eu am cautat raspunsuri in carti de psihologie si filosofie...si eu am fost disperata...mi se parea totul ciudat si ca toti vor sa imi faca rau...dar am gasit in mine puterea sa imi doresc sa merg mai departe. iti doresc numai bine si sa incerci sa ai incredere in tine...